“Nu lăsa pe mâine ce poți face azi.” Benjamin Franklin

Amanam lucrurile pentru ca ne este frica de necunoscut, nu stim ce o sa fie maine, ne este teama de esec, de refuz, de pierdere, de suferinta si atunci preferam, ceva „sigur” in detrimentul noului, care dupa parerea mea, si nu numai, este mult mai bun si mai benefic decat ceva vechi si uzat.

„Cine se scoala de dimineata, departe ajunge.”

“Paza buna trece primejdia rea.” Pentru a ne scuti de surprize neplacute trebui sa luam masurile de precautie la indemana noastra.

De ce sa imi dau demisia cand este „criza”? Mai bine stau pe un salariu de 6 milioane, imi suport colegii si imi injur seful in gand toata ziua.

De ce sa ies din relatia asta? Se va schimba el candva, isi va da seama cat il iubesc si ce sacrificii fac pentru el.

De ce sa divortez? Sunt casatorita de un an, e doar o mica criza intre noi, asa este in toate casniciile.

De ce sa vreau sa merg la alergat acum seara? Imi pierd frumusete de telenovela si pe Jose Armando.

De ce sa citesc o carte? Mai bine ma uit la Otv, asa mai vad si eu ce face lumea mondena.

De ce sa ma despart de el dupa 7 ani? Poate la anul ii vine si lui mintea la cap si ma va cere de sotie.

Amandoi stam in relatia asta doar pentru imagine. De ce sa stricam asta acum?

„Ce este iadul? Şi cuget în sinea mea: e suferinţa de a nu mai putea iubi.” Dostoievski

Am hotarat acum mai bine de un an sa fac o pauza de la iubire, ma gandeam  ca nu este pentru mine, ca nu cantam aceeasi melodie, ca nu dansam acelasi ritm, ea ma tot calca pe picioare si imi face rani, asociam iubirea cu suferinta, credeam pueril ca doar asta imi aduce, ma lasam si eu prinsa in multime, in efectul de turma, catalogam barbatii si nu aveam o parere foarte buna despre ei. Asta credeam, asa ma comportam, asta atrageam, asta traiam.

“Nobody can go back and start a new beginning, but anyone can start today and
make a new ending.” – Maria Robinson

Astazi deschid ochii.

Astazi imi iau bandajul de pe ochiul stang care imi deforma realitatea.

Astazi deschid larg geamurile casei mele pentru a lasa aerul curat sa-mi oxigeneze creierul si sa ma lase sa gandesc mai limpede.

Astazi descui usa, las oamenii sa intre in viata mea, nu doar unul, ii las pe toti.

Astazi fac curatenie generala in „casa” mea, arunc tot ce nu am nevoie, acum, nu mai astept.

Astazi ma uit din nou in oglinda si ma cert pentru naivitatea de care dau dovada uneori.

Astazi ma uit in urma, zambesc la vara care a trecut, la oamenii pe care i-am intalnit, la un actor grabit care a jucat o piesa demna de oscar.

Astazi alchimizez tot ceea ce pot.

Astazi ma ridic de jos, am stat prea mult, oricum si de jos lumea se vede altfel.

Astazi ma scutur de praf.

Astazi pun punct si o iua de la capat.

E usor ironic cum pot sa vad clar si limpede dilemele altora, cum impreuna putem gasi solutii, dar cand vine vorba de mine, ma incapatanez sa cred intr-o idee, vorba unei prietene: „Lavinia, nu poti sparge zidul! Dar tu iti dai cu capul, inca o data si inca o data si inca o data!”

Ma gandesc ca este foarte amuzanta imaginea mea din partea opusa a zidului.

Am hotarat ca acest articol sa fie diferit fata de tot ce am scris pana acum.

De ce?

Chiar nu stiu.

Pur si simplu asa simt. O sa aibe multe metafore, jocuri de cuvinte, ce este intim sa ramna intim pentru mine, am sa ma folosesc cum stiu eu mai bine de cuvinte pentru a descrie ceea ce simt acum, intr-o seara calduroasa de luni, 22 august 2011.

Imi deschid pagina si incep sa scriu....

Pentru mine nu mai e o joaca...

Poate a fost la inceput, primele zile, poate saptamani.

E ceva atat de nou, frumos si infricosator in acelasi timp, urasc dualitatea asta.

M-m gandit acum cateva zile la relatiile mele ca si cum ar fi un panou de catarat. Sunt eu, esti tu, este panoul=relatia, mai este si plasa de siguranta, sa am grija atunci cand voi cadea, ca o sa fie ceva jos, sa ma prinda, sa nu ma lovesc...si mai este si persoana care imi tine franghia, care ma coordoneaza atunci cand am sa cad, ea este prietena mea, sau dupa caz, familia, terapeuta, prietenii, si ei putini la numar.