Iti traiesti viata sau ea te traieste pe tine? II | Psiholog Psihoterapeut Psihiatru Coach | E-psiho.ro
Inregistrare
Autentificare
Inregistreaza-te
ca Specialist si promoveaza-ti articolele, evenimentele sau joburile
Pagina de facebook e-psiho Pagina de google plus e-psiho Canalul de twitter e-psiho Canalul de youtube e-psiho Feed RSS e-psiho Adaugare la bookmark e-psiho Adaugare ca motor de cautare e-psiho
Newsletter
Processing

Iti traiesti viata sau ea te traieste pe tine? II

Iti traiesti viata sau ea te traieste pe tine? II

 

„Ce este iadul? Şi cuget în sinea mea: e suferinţa de a nu mai putea iubi.” Dostoievski

Am hotarat acum mai bine de un an sa fac o pauza de la iubire, ma gandeam  ca nu este pentru mine, ca nu cantam aceeasi melodie, ca nu dansam acelasi ritm, ea ma tot calca pe picioare si imi face rani, asociam iubirea cu suferinta, credeam pueril ca doar asta imi aduce, ma lasam si eu prinsa in multime, in efectul de turma, catalogam barbatii si nu aveam o parere foarte buna despre ei. Asta credeam, asa ma comportam, asta atrageam, asta traiam.

Am tot spus ca nimic nu vine in viata noastra prea devreme sau prea tarziu, ci exact la momentul potrivit, cand putem sa deschidem ochii si sa vedem, cand ne curatam „ceara” din urechi si auzim ceea ce trebuie sa auzim. Din liceu eram fascinata de simbolul Yin si Yang, atunci nu intelegeam foarte multe despre semnificatia lui, imi cumparam diverse obiecte care aveau aceasta forma, pana acum cateva luni cand am inceput mai mult sa ma intorc spre mine, la radacini, sa stau si mai mult de vorba cu mine si sa ma ascult.

Este principiul dualitatii ce se afla atat in noi cat si in lume, avem si o parte feminina si una masculina in noi, o anima si un animus dupa cum spune si Yung, avem si calitati si defecte, si parti bune si mai putin bune, suntem si stabili si instabili, fericiti si suparati, hotarati si nehotarati, iubim si uram, plini de compasiune si egoisti si toate astea intr-un intreg, intr-un cerc, la fel ca si simbolul, este legea universala a compensarii.

Cand am inteles toate aceste am inceput sa nu mai visez la un ideal ci la ceva potrivit, sa nu mai caut perfectiunea utopica si aici am dat de un paradox, cand mi-am dat seama ca nici un barbat, nici o femeie, nici o relatie interumana nu este perfecta, abia atunci am inteles perfectiunea. Sa iti explic mai bine.

Si cum nimic nu este intamplator in viata noastra, dupa o perioada de cautari a aparut un barbat, un el, unul oarecare. El imi confirma, imi intarea noile idei, noile asa zise teorii cum ca nimic, dar absolut nimic nu este sigur pe aceasta lume, in afara faptului ca vom muri la un moment dat, trebuie sa fac doar ceea ce simt in acest moment, ieri va ramane ieri, azi este tot ceea ce conteaza, imbratisarea noului, a schimbarii, a neprevazutului, a suspansului. Efectiv am dus o lupta eu cu mine cu Egoul meu narcisist si cu Sinele meu altruist. Pe de o parte aveam nevoie de confirmari de la el ca sunt o femeie deosebita, speciala, doream sa mi-o demonstreze tot mai mult, iar pe de alta parte imi spune Sinele ca la fel de bine mi-o poate arata timp de 3 luni si apoi sa dispara, aveam nevoie de incurajari si de sustinere si apoi iarasi venea Sinele si spune ca le gasesc pe toate in mine, ca nu am nevoie din exterior, trebuie doar sa sap mai adanc.

Cea mai importanta lectie pe care am invatat-o de la acest barbat este sa fac ceea ce simt. Am vazut atat la mine, cat si in numeroasele carti citite, documentare, workshopuri pentru dezvoltare personala, relatiile din jurul meu, oamenii cu care intru in conatact zilnic, ca avem o teama de a face si a spune ceea ce simtim. Inca ne mai sperie etichetarea, inca ne temem sa nu fim catalogati gresit, sa nu deranjam, sa nu ranim, sa nu suparam, inca ne mai punem limite si urmam niste reguli impuse de altii, inca mai traim intr-o asa zisa democratie care este doar un comunism bine imbracate intr-o matase rosie, nu dorim sa fim liberi cu adevarat, e mult mai comod si mai confortabil sa ne conduca altii si noi sa ramanem in zona de confort.

Stiu un caz, o doamna respectabila trecuta de prima tinerete, inca se mai lupta cu ea si cu sistemul, este casatorita cu un barbat care de mult timp nu ii mai incalzeste asternuturile, florile s-au ofilit de mult timp in vaza, dialogul a devenit monosilabic, plimbarile sub clar de luna s-au mutat in  fata televizorului, cina romantica s-a transformat intr-o banala conserva de pui si piesele de teatru s-au mutat la ei acasa unde joaca rolul principal intr-o drama tragico-comica.

Cum s-a ajuns aici? Nici ea nu stie sa imi spuna exact, pur si simplu a dat vina pe obisnuinta care „este normala” intr-o casnicie, banala rutina, dupa o perioada amorul si dragostea pasionala s-a stins pentru ca treptat amandoi au inceput sa nu isi mai intretina relatia si fiecare isi gasisera alinarea in diverse activitati.

Este trista povestea ei, vedeam multa suferinta la ea in ochi si glasul ii tremura, vocea ii era sacadata, invartea compulsiv lingurita in ceasca de cafea si de multe ori imi evita privirea.

Stiu, atat eu cat si tu, ca lumea este plina de astfel de povesti, nu mai este un secret pentru nimeni, si atunci nu ma mai mir cand aud barbatii care se plang din cauza unor femei care ii folosesc doar ca pe un card de credit si femei care sunt tratate doar ca pe niste obiecte sexuale, si asa se invart toti in cerc, sunt sigura ca intelegi ideea ce se desprinde de aici.

Ai de trait in medie pana la varsta de 72 de ani, asa arata studiile, spune-mi tu cum vrei sa arate viata ta?

Vrei sa fii un robot?

Vrei sa ai un tempo de genul casa-lucru, casa-lucru, casa-lucru?

Vrei doar sa te casatoresti, sa iti iei o masina si o casa?

Vrei sa stai intr-o casnicie care nu mai merge dar tu speri sau te minti ca o sa fie bine?

Uita-te la viata ta!

Cum arata ea?

Traiesti cum iti place?

Calatoresti unde vrei?

Ai un job satisfacator?

Evoluezi, ce ai relizat in ultimul an?

Ce ai invatat productiv in ultima luna?

Ce schimbari benefice ai facut in viata ta in ultimele 3 luni?

Ce vise si planuri ai pentru urmatoarele luni?

Cum vrei sa le atingi?

Cum te vezi peste 3 ani?

Ne este atat de frica sa imbratisam intimitatea, sa o invitam in viata noastra, inca mai suntem bantuiti de fantomele trecutului, a familiei si a fostelor iubiri, pentru ca intimitatea presupune sa lasi teatrul la o parte, intimitatea presupune deschidere, vulnerabilitate, sa iti pui gandurile si sentimentele in palmele cuiva si sa sper ca nu ti le va strivi.

Si ce este gresit aici?

Sa il faci pe altul responsabil de sentimentele si visele tale, asta este gresit. Cand intram intr-o relatie, de cele mai multe ori uitam de noi, nu suntem 2 si ne fortam sa fim unul, ne uitam prietenii, nu mai petrecem timp cu ei, nu ne mai vizitam familia, ne urmam iubitul orbeste, hipnotizate, renuntam la pasiunile noastre, nu mai dam importanta carierei nostre, nu ne mai straduim sa muncim pentru independenta noastra personala, pasiunea lui devine si pasiune noastra, prietenii lui devin si prietenii nostri, nu ne mai ingrijim trupul, ne ignoram, nu mai crestem spiritual, nu ne mai dezvoltam intelectul, devenim o extensie a celuilalt, un picior in plus, cand el este atat de multumit cu 2.

Pana cand? Pana vei intelege dupa multe esecuri si palme luate pe buna dreptate de la viata, pentru ca trebuie sa te trezeasca cineva, ca tu esti cea mai importanta persoana in viata ta, tu contezi, pana vei fi lasata pe strada pentru ca tu nu ai o locuinta a ta, pana vei fi inselata de nenumarate ori, pana iti vei pierde increderea in barbati, pana si tu vei ajunge sa te privesti doar ca pe un obiect si uiti de tine, pana prietenii nu iti vor mai raspunde la telefon dupa ce i-ai eliminat din viata ta in favoarea unui barbat, pana familia nu iti va mai intinde mana pentru ca ei nu au mai contat pentru tine candva.

Nici eu nu am avut cea mai minunata familie, cei mai superbi barbati si cele mai reusite relatii, dar am inteles ceva, e adevarat ca mi-au trebuit ani pentru asta si pe alta parte ma bucur ca la o varsta frageda, ca sa o numesc asa, am reusit sa inteleg, sunt lucruri care depind de mine si atele care nu depind de mine.

Stim ca familia isi pune amprenta asupra noastra, cat este de importanta dinamica din interiorul ei, cum suntem educati si crescuti, stim ca nu ne putem schimba trecutul ci doar sa-l intelegem, sa ne impacam cu el si sa punem mana si sa ne imbunatatim prezentul.

Ce am facut eu?

Acum un an mi-am luat frumos tatal de mana, l-am pus la masa si am inceput sa discutam deschis cum nu am mai facut-o pana atunci, recunosc ca a fost foarte greu, pentru ca nu eram obisnuita sa imi impartasesc gandurile si trairile cu el, dar atunci am pus stop, am spus ca trebuie facut ceva.

Cum este relatia mea cu el de un an de zile?

Fantastica pot spune, am inteles ce nu intelegeam pana atunci, mi s-a raspuns la intrebari ce ma framantau ani intregi, mi-am rezolvat traumele din trecut, mi-am invins temerile si mi-am imbunatatit si relatia cu barbatii din viata mea.

Si cu mama am facut la fel pentru ca stiu foarte bine ca “Parintele de acelasi sex are rolul de a ne invata sa iubim, sa ne iubim si sa daruim iubire. Parintele de sex opus ne invata sa ne lasam iubiti si sa primim iubire.” Si am ales sa fac ceva pentru mine, pentru viata mea, sa o traiesc cum vreau si cum imi place, am ales sa incetez sa ma mai lamentez toata ziua, sa mai dau vina pe sistem, pe societate, pe oameni pentru alegerile mele gresite din care nu invatam nimic, am ales sa fiu responsabila pentru gandurile mele, pentru vorbele mele, pentru faptele mele.

Cum arata viata mea de un an incoace?

Spectaculoasa si pe zi ce trece este din ce in ce mai bine, asta pentru ca vreau si pentru ca pot, pentru ca vreau sa ies din tipare, pentru ca nu imi place efectul de turma, pentru ca nu imi plac regulile, pentru ca nimic nu este ca si in carti, pentru ca nimic nu este batut in cuie, pentru ca viata bate filmul.

Am lucrat zilnic la carierea mea, la pasiunea mea, ma trezesc din pat cu un scop, am teluri si vise inalte, am o lista intreaga de ele, pe unele le-am „bifat”, altele sunt in curs de desfasurare, imi adaug altele noi, am intalnit oameni minunati, cu care pot sta la povesti ore in sir, cu care imi pot antrena neuronii, langa care imi pot deschide sufletul. Am cunoascut barbati educati, bine crescuti, care stiu sa respecte femeia, care se poarta frumos, fiecare a venit cu o importanta lectie pentru mine, fiecare a avut timpul lui in viata mea si le multumesc pentru asta. Mi-am extins cercul de prieteni, am vazut si alte grupuri, am cunoscut si alte mentalitati, am indraznit sa trec peste limitele mele, m-am debarasat de oameni care nu imi faceau bine, care stagnau, care pur si simplu respirau.

Freud cand a studiat homosexualitatea a intretinut relatii sexuale cu barbati pentru ca nu este de ajuns doar teoria, trebuie sa pui si in practica ceea ce ai invatat, ceea ce ai citit si ai auzit, ca sa traiesti cu adevarat, sa incerci, sa experimentezi, sa simti cu toate simturile tale, sa te cunoasti cu adevarat, sa te indragostesti zilnic de tine, este cea mai sublima experienta.

Din aceste motive viata mea arata cum imi doresc eu, pentru ca o traiesc cum vreau, si nu ma traieste ea pe mine, si inca mai am multe de invatat, si inca mai am multe de trait, si inca mai am multe de experimentat, si abia le astept, si toate astea pentru ca am m-am impacat cu trecutul meu, am invatat sa aleg ce imi face bine acum, am inteles ca traiesc intr-un prezent continuu, imi accept si iubesc atat latura feminina cat si cea masculina, lucrez la calitatile mele, ma amuz de partile mai putin bune, ma autoironizez cand gresesc, alchimizez tot ce pot.

Cum te tratezi tu pe tine asa te vor trata si ceilalti, ti-o spun eu din propria mea experienta, o stii si tu, ti-o spun si altii, ai citit, ai invatat, stii de legea atractiei, cunoasti principiul cauza-efect. Si daca nu ma crezi te invit sa te uiti in viata ta, la felul in care te tratezi tu pe tine, cum te comporti tu cu tine, cum iti vorbesti, ce parere ai cu adevarat despre tine si uita-te cum te trateaza cei din jur, poate asta iti va spune ceva.

Si dragostea nu inseamna suferinta!

“Nu confunda dragostea cu delirul posesiei, care aduce cea mai crunta suferinta. Caci, in ciuda parerii comune, nu dragostea te face sa suferi, ci instinctul proprietatii, care este tocmai contrariul dragostei.” spune un mare adevar Antoine de Saint-Exupery

Data viitoare voi vorbi despre intalnirea mea cu dragostea, ce barbati invitam in viata nostra, langa cine dormim noaptea in pat, cum ne cautam calaul, de ce il atragem si cum putem scapa de el, cum sa nu mai suferim din iubire si sa o traim frumos si sanatos.

O zi superba iti doresc draga mea, pretuieste-te, iubeste-te, intoarce-te acasa. Te las sa urmaresti un video si iti recomand ca atunci cand asculti cuvintele sa stai intinsa intr-o pozitie comoda si sa inchizi ochii, vei intelege altfel.

http://www.youtube.com/watch?v=QUMAg_LuZek

Curaj si iubire,

Lavinia Nica