Psihologia Copilului | Psiholog Psihoterapeut Psihiatru Coach | E-psiho.ro
Inregistrare
Autentificare
Inregistreaza-te
ca Specialist si promoveaza-ti articolele, evenimentele sau joburile
Pagina de facebook e-psiho Pagina de google plus e-psiho Canalul de twitter e-psiho Canalul de youtube e-psiho Feed RSS e-psiho Adaugare la bookmark e-psiho Adaugare ca motor de cautare e-psiho
Newsletter
Processing

Psihologia Copilului

Psihologia sugarului

Psihologia sugarului

Mama şi copilul sunt un cuplu (un sistem complex) cu influenţe reciproce. Sugarul nu are numai nevoi fiziologice, ci şi nevoi de interacţiune, de comunicare. Sugarii au individualitatea lor, ce poate fi distinsă pe mai mulţi parametri temperamentali încă de la vârsta de 3 luni.

O mamă care se armonizează bine cu copilul său este în stare să priceapă această individualitate şi să vină în întâmpinarea ei cu căldură. Există situaţii în care reciprocitatea mamă-copil este tulburată de deosebiri temperamentale sau de incapacitatea mamei de a se apropia destul de profund de copilul ei.

Aceasta se repercutează negativ în dezvoltarea sugarului, influenţând şi comportamentul lui alimentar Din trăsăturile psihologice ce se conturează de la vârsta de sugar autonomia, cunoaşterea şi ataşamentul sunt strâns legate şi de procesul alimentării. Tendinţa naturală la autonomie se manifestă şi în încercările sugarului de a se alimenta singur de pe la vârsta de un an.

Rolul tatalui in formarea copilului

Rolul tatalui in formarea copilului

Multe din comportamentele copiilor sunt un rezultat direct al modului in care copilul a fost educat.

Multi nu acorda foarte mare importanta rolului de parinte sau il fac asa cum cred ei ca e mai bine, acest lucru avand uneori consecinte nefavorabile pentru copil.In continuare vom vedea cum influenteaza educatia primita de la tata dezvoltarea personalitatii copilului.

ÎN CE MĂSURĂ INFLUENŢEAZĂ DESENELE ANIMATE VIOLENTE DEZVOLTAREA PSIHOLOGICĂ A COPIILOR

ÎN CE MĂSURĂ INFLUENŢEAZĂ DESENELE ANIMATE VIOLENTE DEZVOLTAREA PSIHOLOGICĂ A COPIILOR

 

Tema cercetării

Copiii sunt oglinda părinţilor, aşa cum sunt crescuţi aşa se comportă, ei imită comportamentul părinţilor până la o anumită vârstă. Dar ce se poate întâmpla când părinţii nu au timp suficient pe care să îl petreacă alături de copii? Pe cine imită aceştia?Dar ce se întâmplă dacă micuţii sunt uitaţi în faţa micilor ecrane?

Absenţa părinţilor lasă urme toată viaţa

Absenţa părinţilor lasă urme toată viaţa

 

Cercetările recente arată o tendinţă îngrijorătoare: tot mai mulţi copii sunt lăsaţi în grija televizorului, internetului sau sunt crescuţi cu bone. Aşa se explică fenomenul de creştere a cazurilor de tulburări emoţionale în rândul copiilor, spun specialiştii.

Anxietatea, manifestată inclusiv prin enurezis (urinări necontrolate noaptea), atacurile de panică, lipsa poftei de mâncare, depresia care poate apărea şi la copiii foarte mici, dependenţa exagerată manifestată prin refuzul de a merge la grădiniţă şi la şcoală şi violenţa sunt efectele unor greşeli ale părinţilor în relaţia cu cei mici.

Dar, mai mult decât atât, toate aceste tulburări de comportament la care se adaugă, după etapa adolescenţei,  promiscuitatea sexuală, dependenţa de jocuri de noroc sau de substanţe, tulburările alimentare şi prostul management al stresului pot fi consecinţe ale unor tulburări de personalitate necorectate ce se transformă în boli nervoase în viaţa de adult.

Care este rolul psihologic al povestilor?

Care este rolul psihologic al povestilor?

 

Povestile au fost dintotdeauna o modalitate utila si placuta de a petrece timpul alaturi de copil si de a-i transmite un mesaj, de a-l invata sa descopere si sa se aventureze in minunata lume a fanteziei. Insa povestile parintilor par sa nu mai fie si povestile de azi ale copiilor. Se schimba de la o generatie la alta continutul unei povesti? Se adapteaza ele lumii moderne si realitatii actuale din viata copiilor? Isi pastreaza oare Alba ca Zapada si Cenusareasa locul in lectura copiilor sau personajele la zi sunt Harry Potter si Pokemon? Ma intreb impreuna cu voi, parintii cum alegem ce povesti sa citim copiilor si ce inseamna lectura unei povesti?

Povestea este o fictiune, adica o imbinare fantastica de locuri, personaje, idei, obiecte, un spatiu in care totul este posibil si care lasa frau liber imaginatiei. Reprezinta o punte catre vis si imaginar, catre aventura si fantezie.

Care este rolul psihologic al povestilor?

Psihologia copilului

Psihologia copilului

 

Psihologia copilului face parte din psihologia dezvoltării copilului de la naştere până la maturitate. După zoologul şi filozoful elveţian „Adolf Portmann” (1897-1982) omul din punct de vedere fiziologic este „o naştere prematură”. Omul este singura vieţuitoare de pe pământ care după naştere trebuie să înveţe o sumedenie de lucruri.

Datorită acestui fapt este complet dependent de mamă şi de ceilalţi membri ai familiei sau societăţii. Ultimele cercetări din neurolgie au dovedit capacitatea plastică deosebită de adaptare a creierului tânăr. Prin aceste descoperiri s-a confirmat teoria că după naştere sunt posibilităţi mult mai mari de corectare a deficienţelor psihologice avute la naştere, decât la adulţi.

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Psihologia_copilului