Scapa de fantomele trecutului si alege sa traiesti viata exact cum vrei | Psiholog Psihoterapeut Psihiatru Coach | E-psiho.ro
Inregistrare
Autentificare
Inregistreaza-te
ca Specialist si promoveaza-ti articolele, evenimentele sau joburile
Pagina de facebook e-psiho Pagina de google plus e-psiho Canalul de twitter e-psiho Canalul de youtube e-psiho Feed RSS e-psiho Adaugare la bookmark e-psiho Adaugare ca motor de cautare e-psiho
Newsletter
Processing

Scapa de fantomele trecutului si alege sa traiesti viata exact cum vrei

Scapa de fantomele trecutului si alege sa traiesti viata exact cum vrei

„Fidelitatea mea era de a fugi de toti barbatii care pretindeau ca ma iubesc. Mama ma prevenise: Sa nu ai incredere in barbati, ei nu se gandesc decat la un singur lucru! Si multa vreme am crezut-o.” JACQUES SALOME

Iti suna cunoscut sfatul?

Mie da. Il aud de atatia ani peste tot, la marea majoritate a femeilor, indiferent de varsta lor, de rasa sau de statutul financiar.

Sunt sigura ca esti in tema si cu urmatoarele „sfaturi bune”:

Nu te culca din prima seara cu el, cu siguranta nu te va mai cauta a doua zi!

Nu il suna tu a doua zi, vei parea disperata!

Flirteaza cu prietenii lui, il vei face gelos!

Nu-i raspunde la telefon din prima, suna-l peste cateva ore, sa creada ca esti o persoana ocupata!

Prezinta-i la inceput doar laturile tale bune, dupa ce e indragostit nu mai are cum sa te lase!

Fa-i repede un copil si al tau este garantat!

Fii mereu pe placul mamei lui, il vei castiga cu siguranta!

Fa-i tot timpul pe plac, sa nu aibe termen de comparatie!

Stai zilnic pe capul lui, sa nu aibe timp sa se gandeasca si la alte femei! (ironic sa crezi ca ii poti controla gandurile)

Controleaza-i mereu telefonul, messul, facebook-ul, sa stii ce face, ca doar nu vrei sa te ia de proasta?

Si lista e luuuuuunnnnga rau.

Acum da-mi voie sa-ti arat, atat din exemple personale, cat si din viata altora ce inseamna sa imbratisezi aceste teorii si ce inseamna sa le elimini din viata ta.

Relatia parintilor nostri, felul in care am fost educati, reigia, cultura si experientele de viata ne formeaza caracterul, valorile dupa care ne ghidam in viata, convingerile, morala, etica, ne contureaza personalitatea. Daca in familia ta tu ai avut o mama supusa, obedienta, care era slujnica, nu partenera de viata, nu iubita, atunci este foarte posibil ca si tu sa preiei acel model sau poate daca ai „norocul” sa te formezi tu, sa te rupi de trecut si sa mergi pe un cu totul si cu totul alt drum. Acea mama nu iti poate prezenta tie un model bun, nu iti ofera egalitatea intre barbati si femei, iti subliniaza ierarhia din familie, unde tatal este capul si mama....coada. Nu ii vezi sarutandu-se cand ajung acasa, nu isi adreseaza vorbe calde, nu se mai tin de mana pur si simplu cand merg pana la bucatarie, nu se mai alinta, nu petrec ei doi sau voi timp impreuna, fiecare sta in camera sa, nu mergeti la iarba verede, la tenis, la inot, la teatru, la opera, efectiv traiti sub acelasi acoperis si atata tot.

Si atunci este de inteles cum de  nu sti sa te comporti intr-o relatie amoroasa  sau intr-o relatie de amicitie, sau cum sa intretii o legatura cu un om, pentru ca nu este de ajuns doar sa stai langa acel om, sa fii prezent doar cu trupul.

Daca tu multi ani de zile ai avut acest model, el ti-a fost foarte bine implementat si poate cand vezi o familie care cineaza te uiti la ei ca la niste extraterestrii si chiar pot spune ca e naturala si umana reactia ta.

Hai sa iti dau un exemplu din viata mea. Si eu ca orice femeie am trecut prin criza unei tinere adolescente rebele in care credeam ca „tot ce zboara se si mananca”, doar eu am dreptate, toti sunt prosti, parintii nu ma inteleg, iubitul ma consuma animalic si toti barbatii sunt interesati doar de sex, prietenii sunt trecatori. Aceste false convingeri ar trebui sa se incheie, sa le stergem cu buretele odata cu intrarea in perioada maturitatii. Ei bine, la mine nu s-a inatmplat asa. Am continuat sa am aceste convingeri mult timp dupa ce acneea si-a facut disparitia. J

Si ce am atras eu in viata mea?

Neintelegeri din partea parintilor: „Lavinia, esti tare ciudata. Vei muri singura, nu stiu cine te mai ia cu atatea pretentii. Coboara si tu cu picioarele pe pamant.”

Prietenii: „Am nevoie de tine, nu ma suni, nu ma cauti, esti prea egoista, te gandesti numai la binele tau.”

Iar la capitolul relatii, incep sa ma amuz acum cand ma uit in urma pentru ca le vad cu alti ochi, le simt la un alt nivel, le inteleg pe toate. Fiind obisnuita cu un anumit model, vazand in jurul meu cum „trebuie” sa se comporte o femeie, exact asa facem si eu. Nu vedeam modele sanatoase de iubire in jurul meu, nu avea cine sa ma educe in acest fel si am hotarat candva de mult sa ma folosesc de frumusetea fizica si de anumite atuuri pentru a cuceri cat mai mult, pentru a-mi umple eu anumite goluri ce le aveam in interior.

Pana cand?

Pana mi-am jurat eu intr-o zi ca nu am sa mai iubesc vreodata, sa se duca ...... de iubire, aduce numai suferinta, toti au interese, sunt bestii in calduri. Ce naiva eram.

De ce nu mai gandesc asa?

Spre rusinea mea, am descoperit acum 2 ani o carte in care se vorbea despre legea atractiei si puterea gandurilor noastre. Stiam de ea, auzisem, dar tot  amanam sa o citesc, pana intr-o zi de Craciun cand eram in vizita la sora mea si carte era pe masa. Atunci am zis ca trebuie sa o citesc, prea mult imi „iasa in cale.”

In paralel cu ea mai citeam si un site de dezvolare personala unde m-au impuns intrebarile din acel articol care imi atingeau cele mai sensibile parti. Am realizat plangand ca doar eu eram responsabila pentru toata mizeria din viata mea, pentru toate nefericirile si suferintele, eu le atrag, eu le cer si nu imi venea sa cred ca eu singura mi le faceam cu mana mea.

Am spus ca am nevoie de o schimbare majora. Am iesit dintr-o relatie care atunci nu imi facea deloc bine (acum vad ce invatatura importanta am tras de pe urma ei si ii multumesc ca a aparut in viata mea), m-am debarasat de anumiti prieteni cu care nu paseam pe acelasi drum, dar din „pacate” pentru mine am dat in extrema cealalta, de la obedienta am ajuns o egoista nesimtita.

Raneam oamenii din jurul meu voit sau involuntar doar din necunoastere, din frica si din teama de a nu mai ajunge din nou in lanturile sclaviei si ma revoltam pe fiecare care nu era de acord cu mine, imi hraneam Ego-ul ranit cum puteam, umplandu-l cu lucruri superficiale, trecatoare, de la haine, la telefoane, la mici capricii, la relatii mai putin sanatoase.

Eram speriata, eram grijulie, doream sa ma protejez, pana intr-o zi cand nu am mai fost atenta si mi-am luat o mare palma, picioare pot spune de la viata, prea ma credeam eu atotsiutoare si atotputernica, prea ma jucam de-a Divinitatea, prea ii priveam pe toti de sus si am ajuns jos si.....am stat.

Ma simteam doar un trup mergator, goala si seaca in interior, credeam ca tot ce am facut pana atunci era fara rost, nu avea nici un sens, nu intelegeam de ce traiesc, cine sunt parintii mei, de ce am prieteni, de ce agtrag anumiti oameni in viata mea, de ce mi se intampla mie toate relele.

Nici acum nu stiu sa-ti spun exact ce am facut pentru a ma ridica de jos, nu stiu cu acuratete prin ce metode am trecut peste tot, ce mi-a fost de ajutor, unde am gasit inspiratia, care a fost sursa de unde imi trageam seva de a maerge mai departe.

Stiu ca pentru a-ti invinge o frica, o teama, trebuie sa stai fata in fata cu ea si am zis sa imi iau inima in dinti si sa fac si eu la fel.

Am inceput cu familia, m-am intors la origini, i-am luat pe rand, mama, tata, sora, bunica. Cu fiecare am povestit zile in sir, am pus intrebari, am ascultat, am inteles si varianta lor, am acceptat-o, mi-am vindecat ranile din trecut. Am inteles ca nici un parinte, care intainte de toate este om, nu este perfect si este absolut normal sa comita greseli si ele raman in trecut si azi tot ce pot face este sa inteleg. Am subliniat si in articolul trecut acest subiect si cred ca ai inteles importanta familiei in viata mea si automat in a ta.

Am inteles de ce am ales sa iubesc din interes, de ce am iubit doar pentru a fi iubita, de am iubit si nu am fost iubita, de ce am alergat dupa himere, de ce am inchis ochii cand trebuia sa ii deschid, de ce m-am oferit cand trebuia sa plec, de ce am plecat cand era necesar sa raman. Am luat multe decizi haotice in viata mea, pentru ca avem o sensibilitate prea dezechilibrata.

Am tot auzit expresia: „Coboara-ti mintea in inima si gandeste cu ea.”

Ce inteleg eu prin asta?

Avem si ratiune si emotie, partea dreapta a creierului nostru este responsabila de emotii iar cea stanga de ratiune, se stie ca barbatii o folosesc mai pregnant pe cea stanga, insa sa nu uitam ca avem 2 emisfere functionabile. Ok, si atunci daca sunt prea pasionala si emotiva am spus sa gasesc o metoda sa o impac cu ratiunea pentru a fi „toata lumea” in castig.

Am inteles ca timpul meu pe acest pamant este limitat si nu am semnat nici un contract cu Dumnezeu si nici un om sau nimic nu imi garanteaza ziua de maine, azi este tot ceea ce am concret, acum in acest moment. Poate maine nu o sa mai fiu, poate se va inatmpla ceva si eu nu am sa mai deschid ochii dimineata si atunci am inteles esenta vietii mele.

Daca nu imi este garantata ziua de maine, de ce sa fiu plina de ura, invidie, ranchiuna, gelozie, posesie, reguli, limite si tot ce ma face sa imi pun piedici si sa stagnez?

De ce sa mai imi fie frica?

De ce sau de cine sa mai imi fie teama?

De nimic si de absolut nimeni.

Acum iti pot spune cat pot eu de sincer ca pot muri linistita, insa nu vreau asta, nu o sa-mi para rau pentru nimic din trecutul meu, nu mi-e rusine cu nimic din ceea ce am facut sau am spus, am invatat sa imi asum responsabilitatea pentru absolut tot, pentru ca am inteles ca fiecare secunda din viata mea m-a adus la ceea ce sunt eu in acest moment, intr-o zi de toamna, 26.10.2011, si nu stiu cum sa fiu mai recunoscatoare si cum sa multumesc zilnic pentru viata mea.

Ce povara imensa mi-am luat de pe suflet cand am inteles ca nimic nu imi aprtine si eu nu apartin nimanui. Sunt libera, m-am nascut libera, si eu si tu, suntem liberi sa facem exact ceea ce vrem, sa ne construim viata cum dorim, sa facem ceea ce simtim.

De cand deschid ochii iubesc razele de soare care se joaca in parul meu, iubesc aerul pe care il respir, ador oamenii cu care intru in contact zilnic pentru ca fiecare imi ofera ceva de invatat.

Am inteles de ce mi-am atras calaii in viata mea, trebuia sa aibe si ei o victima si candva am fost si eu in rolul de calau, candva am ranit si eu, candva am tinut si eu in lanturi si ma hraneam cu suferinta lor. Nu am resentimente pentru ce am facut, stiu ca acesta era drumul pe care eu a trebuit sa merg pentru a ajunge astazi aici.

„Cea mai mare singuratate nu este cand esti singur, ci cand esti un prost tovaras....pentru tine insuti.” Jacques Salome

Se spune ca avem miracolul divin in noi, ca nu ni se da mai mult decat putem duce, ca toate raspunsurile sunt in noi, intreaga lume se afla in noi, nu stiu daca doar eu am fost sursa, motivul pentru care am renascut, daca am fost ajutata, impinsa de la spate, sau anumiti oameni si momente au scos din mine ce era foarte bine ascuns.

Stii prea bine ca daca tu nu te iubesti pe tine nu ai cum sa oferi iubire si nici nu poti iubi. Daca din primele minute ale zilei, de cand iti faci igiena personala si te uiti in oglinda, iti zambesti, iti adresezi cuvinte frumoase, ai o imagine buna despre tine, ziua o intampini cu iubire si deschidere, automat atragi in viata ta ce ai nevoie pentru reusita ta personala.

Toate astea se fac cu pasi marunti, nu vei vedea schimbarea peste noapte, dar ea este acolo. Eu pe zi ce trece raman de-a dreptul uimita de tot ce mi se inatmpla, de tot binelele si toata iubirea ce o atrag. Nu as mai putea sa-mi adresez un cuvant rau, o critica, pentru ca am invatat sa ma iubesc frumos, nu egoist, nu imi cladesc fericirea pe lacrimile altcuiva. Iubirea si buantatea sunt in mine si pe zi ce trece cresc tot mai mult si sunt atat de recunoscatoare pentru tot si ma bucur ca eu sunt o sursa de inspiratie pentru mine si pentru cei din jur si automat si ceilalti ma inspira foarte mult.

Si va multumesc voua dragele mele pentru mesajele vostre de incurajare, pentru tot ce imi oferiti, pentru ca mergeti cu mine in aceasta frumoasa calatorie, pentru ca putem creste impreuna si putem invata unele de la celelalte.

Ma bucur foarte mult pentru vocatia si pasiunea mea, ma incanta faptul de a asterne pe site gandurile si trairile mele, mi-a fost greu la inceput sa fiu foarte deschisa si sincera, sa recunosc ca si eu am gresit si am dezamagit, trebuia si inca trebuie sa protejez intimitatea oamenilor, spun doar cum vad eu, cum simt eu, cum gandesc si cum traiesc eu.

In momentele mai putin placute avem nevoie de un umar pe care sa plangem, de niste brate care sa ne tina strans, de un suflet care sa ne inteleaga si de o minte inteleapta care sa ne spuna ca iubirea chiar nu inseamna suferinta. Alege sa-ti intelegi trecutul, indrazneste sa pui intrebari, accepta si alte pareri, nimeni nu detine adevarul, fiecare are adevarul sau pentru ca suntem 7 miliarde de suflete cu 7 miliarde de adevaruri, lasa tiparele intr-o cutie si arunc-o la gunoi, treci peste ideile preconcepute care doar te limiteaza, intelege ca nimeni nu iti garanteaza ziua de maine, iubeste, fa ceea ce iti place in fiecare ora si minut din viata ta, da culoare si calitate vietii tale si vei vedea cu ochii tai cum rezultatele vor aparea.

Intelege ca nimic si nimeni nu vine intamplator in viata ta, toate au un rost, o semnificatie si daca nu intelegi acum, stii ca vei intelege mai tarziu, asa ca te rog eu, detaseaza-te de ideea ca tu ii posezi pe altii, ca ii conduci si domini sau ia-ti viata din mainile celui care ti-o detine, este a ta, este darul tau cel mai de pret.

Indrazneste sa fii tu!

Vizionare placuta iti doresc draga mea.

Curaj si iubire,

Lavinia Nica