In prezent, in lume, psihoterapia se situeaza la doua extreme: daca luam exemplul statelor care sunt bine dezvoltate economic si unde nivelul de trai este unul ridicat, s-ar putea spune ca psihoterapia este utilizata excesiv. Multe persoane nu se mai obosesc sa isi dezvolte propriile strategii de coping pentru ca apeleaza la terapie chiar si in tratarea unor probleme minore sau pentru optimizarea comportamentala a animaleleor de casa. La nivel macrosocial se poate vorbi in aceste state de un « cult » al psihoterapiei.

In cealalta extrema, se situeaza statele cu nivel de trai scazut, unde populatia, chiar daca are o problema serioasa, fie o ignora sau respinge , fie nu este informata, fie nu isi permite psihoterapia, fie are reticente majore in a apela la serviciile unui psihoterapeut pentru a nu fi catalogat in societate drept « nebun ».

Un alt factor important al comunitatii care determina respingerea sau acceptarea psihoterapiei este reprezentat de religie. Asadar ce alegem : duhovnicul sau psihoterapeutul ?