Psiholog Psihoterapeut Psihiatru Coach - E-psiho.ro
Inregistrare
Autentificare
Inregistreaza-te
ca Specialist si promoveaza-ti articolele, evenimentele sau joburile
Pagina de facebook e-psiho Pagina de google plus e-psiho Canalul de twitter e-psiho Canalul de youtube e-psiho Feed RSS e-psiho Adaugare la bookmark e-psiho Adaugare ca motor de cautare e-psiho
Newsletter
Processing

Invata terapia prin iertare

Invata terapia prin iertare

Imi aduc aminte de mine in trecut cum eram, cate vorbe rele imi adresam, cat de mult ma certam, cat ma judecam, cat ma pedepseam.

Daca imi propuneam ceva si nu reusem sa duc sarcina pana la bun sfarsit, gaseam scuze in exterior, dadeam vina pe altii sau pe mine, ma injuram, eram atat de mica in ochii mei, imi dadeam singura palme si automat si stima mea de sine se diminua.

Aveam zile in care ma vedeam atat de nesemnificativa pentru lumea asta, nu intelegem, cum iubitul de la vremea respectiva ma putea iubi. Nu intelegeam cu prietenii inca imi erau aproape. Nu intelegeam cum ma mai pot intoarce in sanul familiei. Nu intelegeam cum ma mai suportau hainele intr-un trup hidos, pe care il uram si nu imi placea sa il privesc in oginda. Cum din sufletul meu mai putea iesi lumina cand eu zilnic il intunecam. Cum de mintea mea mai putea procesa si ganduri frumoase cand doar drame imi treceau prin cap.

Uitandu-ma acum inapoi, efectiv ma ingrozesc. Chiar nu pot gasi nici o explicatie logica pentru felul cum m-am comportat cu mine si automat cu ceilalti.

Pe drumul vietii mele, pe calea mea, raneam toti oamenii din jurul meu. Cand cineva incerca sa ma ajute cu un sfat sau o vorba imediat il indepartam, ma enervam ca isi permitea sa gandeasca pentru mine, de unde sa stie el ce este mai bine pentru mine.

Absenţa părinţilor lasă urme toată viaţa

Absenţa părinţilor lasă urme toată viaţa

 

Cercetările recente arată o tendinţă îngrijorătoare: tot mai mulţi copii sunt lăsaţi în grija televizorului, internetului sau sunt crescuţi cu bone. Aşa se explică fenomenul de creştere a cazurilor de tulburări emoţionale în rândul copiilor, spun specialiştii.

Anxietatea, manifestată inclusiv prin enurezis (urinări necontrolate noaptea), atacurile de panică, lipsa poftei de mâncare, depresia care poate apărea şi la copiii foarte mici, dependenţa exagerată manifestată prin refuzul de a merge la grădiniţă şi la şcoală şi violenţa sunt efectele unor greşeli ale părinţilor în relaţia cu cei mici.

Dar, mai mult decât atât, toate aceste tulburări de comportament la care se adaugă, după etapa adolescenţei,  promiscuitatea sexuală, dependenţa de jocuri de noroc sau de substanţe, tulburările alimentare şi prostul management al stresului pot fi consecinţe ale unor tulburări de personalitate necorectate ce se transformă în boli nervoase în viaţa de adult.

Art terapia

Art terapia

art-terapia

Ce este art terapia?

Multe diferite tehnici si strategii sunt folosite în terapie, dar afla că arta poate fi un instrument eficient în tratamentul sănătatii mintale. Ce are arta de a face cu psihoterapia ? Ca un mediu expresive, arta poate fi folosita pentru a ajuta clientii  sa comunice, sa  depăşeasca stresul şi sa exploreze diverse aspecte legate de propria lor personalitate. In psihologie, utilizarea  metodelor artistice  pentru tratarea tulburărilor psihice şi pentru imbunatatirea sanatatii mintale este cunoscuta sub numele de art terapie.

Art terapia integrează tehnici psihoterapeutice cu procesul creativ pentru îmbunătăţirea sănătăţii mentale şi a bunăstării.   Asociatia Americana de Art Terapie descrie art terapia drept “o profesie de sănătate mintală, care foloseste procesul creativ de artă  pentru a îmbunătăţi şi a spori fizicul, psihicul  şi  bunăstarea emotionala a  persoanelor de toate vârstele. Ea se bazeaza pe ideea ca procesul creativ implicat în auto-exprimare artistică ajută oamenii, in rezolvarea conflictelor şi a problemelor, in a  dezvolta abilităţi interpersonale, in gestionarea comportamentului, reducerea stresului, creşterea respectul de sine şi auto-conştientizarea. “

De unde provine art terapia?

Atitudinea fata de diferitele forme de devianta sexuala in trecut si in prezent

Atitudinea fata de diferitele forme de devianta sexuala in trecut si in prezent

prostitutie

Intreaga istorie a sexualitatii umane a cunoscut o serie de forme de exprimare a instinctului sexual, forme ce nu au un caracter unitar sau omogen, ci poseda o mare variabilitate si diversitate, in functie de traditii, moravuri, obiceiuri, reguli scrise sau nescrise etc. Astfel, neexistand doar un singur model cultural al sexualitatii umane, nu se pot judeca "abaterile" sau formele de "devianta". De aceea se afirma ca ceea ce intr-o anumita societate poarta eticheta de deviant, in alte societati sau perioade istorice este definit ca un fenomen normal.

Spre ex. Intr-un trib din Zambia o femeie casatorita s-a plans sfatului batranilor ca sotul ei este un "pervers sexual". La o examinare mai atenta a cazului s-a constatat ca "perversiunea" respectiva consta in sarutarea si dezmiedarea sanilor sotiei ca act de preludiu. Pentru acest fapt batranii tribului l-au sanctionat pe vinovat. In alte cazuri, dimpotriva, alte obiceiuri si practici sexuale apartinand altor culturi decat cea europeana trezesc dezgustul indivizilor din societatile europene.

M. Eliade afirma ca pentru omul modern sexualitatea nu reprzinta decat acte fiziologice, in timp ce pentru omul culturilor arhaice, aceasta reprezenta o ceremonie, un sacrament. In acest sens, in mai multe credinte si religii traditionale stravechi, falusul reprezenta un simbol al puterii generatoare, ce nu avea un caracter erotic cum intalnim astazi in societatiile civilizate.