De-a lungul ultimei jumatati de secol, psihologia a fost preocupata de in exclusivitate de vindecarea simptomelor unor deficiente mentale. Acum psihologii pot masura cu precizie concepte precum depresia, schizofrenia si alcoolismul, ambigue altadata.

In ziua de astazi se cunosc atat modul in care apar aceste probleme, cat si biochimia si cauzele lor psihologice; dar mai ales, se cunoaste modul in care acestea se pot vindeca.

Se pare ca ameliorarea starilor care cauzeaza nefericirea in viata a determinat scaderea interesului pentru consolidarea consolidarea acelor aspecte care fac viata sa merite sa fie traita.

Oamenii isi doresc mai mult decat simpla corectare a slabiciunilor lor. Isi doresc sa dea un scop vietilor lor, sa aiba un sens ceea ce intreprind de la o zi la alta.

Limbajul curent opune atenţia stării de "distracţie". Numim "distraţi"oamenii a căror inteligenţă este incapabilă să se fixeze într-un mod cât de cât stabil, oameni care trec fără încetare de la o idee la alta, care sunt la cheremul schimbărilor celor mai fugitive ale dispoziţiei lor sau ale evenimentelor cele mai insignifiante din ambianţă. Este o stare perpetuă de mobilitate şi împrăştiere, aflată la antipodul atenţiei. Termenul de "distracţie" se aplică însă şi unor cazuri cu totul diferite. Oamenii absorbiţi de o idee sunt distraşi. Par incapabili de atenţie tocmai pentru că sunt extrem de atenţi. Există exemple de savanţi celebri prin distracţia lor.Cazurile patologice ale atentiei se îndreaptă în două direcţii: