Egoism Dintotdeauna au existat oameni ale caror personalitati sunt incompatibile cu intimitatea sanatoasa. Mai nou societatea pune accent pe individ si pe hotararea de-a valoriza implinirea personala, realizarea personala si fericirea personala, ca fiind independente de obligatii, angajamente si sacrificii.

Societatea noastra a ajuns sa valorizeze individul mai presus de valorile si virtutiile colective. De multe ori gruparile formate in jurul unor interese vor spune si vor face orice este necesar sa-si indeplineasca obiectivele, fara sa tina cont de onestitate, bunatate sau adevar. Indivizii care apara valorile traditionale vor fi luati in ras si transformati in paria si de multe ori marginalizati.

Inteligenta este unul dintre aspectele asupra carora au fost remarcate diferente între sexe. Femeile au de regula o inteligenta intuitiva, capacitate de a intelege mai bine viata, capacitate de a intelege global situatia si relatia intre elemente. Barbatii au o inteligenta orientata spre viata neanimata, inteligenta analitica si abstracta, instrumental conceptuala.

Cand o femeie întreaba „cum este rochia mea”, ce ar rãspunde un barbat? („frumoasa”), dar o prietena a femeii? („croiul este…….., materialul este………..”).

Afectivitatea feminina determina, pe de o parte, ca femeia sa fie considerata mai sensibila, pe de alta parte, creeaza nevoia de dependenþa. Pentru femei „împlinirea de sine” inseamna stabilirea de relatii afective pozitive cu ceilalti; femeile se caracterizeaza prin dependenta afectiva (masochism), dorinta de a placea (narcisism); emotivitatea, sensibilitatea si afectivitatea sunt legate intr-o maniera dificil de disociat. Pentru barbati „implinirea de sine” inseamna independenta; emotivitatea este diferita de sensibilitate si de afectivitate; afectivitatea, insa este mai putin profunda si mai putin diferentiatã decat la femei. Aceste diferente marcheazã si relatiile sexuale. Pentru un barbat, dragostea fizica este o expresie a virilitatii sale, a capacitatii de a seduce, de a cuceri; pentru o femeie este aproape intotdeauna legata de sentimente.

Libidoul este aspectul psihic al pulsiunii sexuale, el reprezentând "manifestarea dinamica a pulsiunii sexuale în viata psihica". "Libidoul este energia acelor pulsiuni care au de-a face cu tot ceea ce se întelege prin iubire" (Freud).

Conceptul de libido reprezinta în teoria freudiana energia care orienteaza si sustine pulsiunile sexuale. Dupa Jung notiunea de libido desemneaza "energia psihica", în general, prezenta în tot ceea ce este "tendinta catre", "apetitus".
Din aceasta îngemanare a rezultat si sensul cel mai larg al cuvântului care desemna dorinta sexuala.
Pentru Freud libidoul nu acopera întregul câmp pulsional, nu este reductibil la o energie mintala nespecifica, nu poate fi desexualizat.

Din punct de vedere cantitativ, libidoul masoara procesele si transformarile în domeniul excitatiei sexuale. Cresterea, diminuarea, repartitia, deplasarea libidoului consitutie mijloacele pentru explicarea fenomenelor psihosexuale. Libidoul se apropie de dorinta sexuala, prin cautarea satisfactiei (precum foamea în instinctul de nutritie) în obiecte, pe care le fixeaza sau le abandoneaza (parasirea unui obiect pentru altul). Daca pulsiunea sexuala reprezinta o forta care exercita o miscare, atunci libidoul este energia acestei pulsiuni.