V-ati intrebat vreodata ce inseamna o conducere eficienta, de succes, in ce fel influenteaza aceasta performantele unei organizatii si motivatia?

Ce este fericirea? Cei mai multi o definesc ca pe o stare generala de bine. In ziua de azi, psihologii au stabilit ca fericirea nu este un rezultat al circumstantelor si este chiar o componenta genetica. Te nasti programat genetic cu o tendinta fie spre o stare de multumire fie spre una de nemultumire. Dar ce te faci daca nu esti printre acele persoane inzestrate sa vada viata in roz? Te resemnezi si astepti impacata chinul etern al nefericirii vesnice? In nici un caz! Gandirea pozitiva se poate invata si fericirea e doar la un pas de tine daca respecti cateva sfaturi simple.

Zambeste!

Expertii spun ca e bine sa ne trezim in fiecare dimneata cu zambetul pe buze. Chiar daca nu ai motive reale sa zambesti, provoaca-ti un zambet cu ajutorul muschilor faciali si astfel iti vei pacali creierul sa dea acelasi raspuns. In timp ce zambesti autosugestioneaza-te pozitiv cu mesaje de genul " Sunt fericita. Voi avea o zi minunata si plina de realizari".

Imi aduc aminte de mine in trecut cum eram, cate vorbe rele imi adresam, cat de mult ma certam, cat ma judecam, cat ma pedepseam.

Daca imi propuneam ceva si nu reusem sa duc sarcina pana la bun sfarsit, gaseam scuze in exterior, dadeam vina pe altii sau pe mine, ma injuram, eram atat de mica in ochii mei, imi dadeam singura palme si automat si stima mea de sine se diminua.

Aveam zile in care ma vedeam atat de nesemnificativa pentru lumea asta, nu intelegem, cum iubitul de la vremea respectiva ma putea iubi. Nu intelegeam cu prietenii inca imi erau aproape. Nu intelegeam cum ma mai pot intoarce in sanul familiei. Nu intelegeam cum ma mai suportau hainele intr-un trup hidos, pe care il uram si nu imi placea sa il privesc in oginda. Cum din sufletul meu mai putea iesi lumina cand eu zilnic il intunecam. Cum de mintea mea mai putea procesa si ganduri frumoase cand doar drame imi treceau prin cap.

Uitandu-ma acum inapoi, efectiv ma ingrozesc. Chiar nu pot gasi nici o explicatie logica pentru felul cum m-am comportat cu mine si automat cu ceilalti.

Pe drumul vietii mele, pe calea mea, raneam toti oamenii din jurul meu. Cand cineva incerca sa ma ajute cu un sfat sau o vorba imediat il indepartam, ma enervam ca isi permitea sa gandeasca pentru mine, de unde sa stie el ce este mai bine pentru mine.