Ce vor femeile de la barbati? Ce isi doresc femeile? Ce asteapta o femeie de la un barbat?

Mereu aceeasi intrebare si mereu aceeasi dilema. Sa fie oare stiut ce isi doresc de fapt femeile de la un barbat sau poate fiecare isi doreste cu totul alceva? Putem sa facem o lista cu ceea ce si-ar dori macar majoritatea femeilor? Iata o astfel de lista…

LISTA INITIALA (25 DE ANI)
1. Sa fie frumos
2. Sa aiba succes financiar
3. Sa asculte cu atentie
4. Sa aiba simtul umorului

5. Sa fie in buna forma fizica
6. Sa se imbrace elegant
7. Sa aprecieze lucrurile fine
8. Sa fie plin de surprize placute
9. Sa fie un amant grozav
10. Sa o iubeasca.

LISTA REVIZUITA (35 DE ANI)
1. Sa fie dragut (de preferinta cu par pe cap)
2. Sa deschida usa, sa tina scaunul la masa
3. Sa aiba suficienti bani pentru o cina placuta
4. Sa asculte mai mult decat vorbeste
5. Sa rada la glumele ei
6. Sa aduca cumparaturile din piata
7. Sa aiba cel putin o cravata si o pereche de sosete curate

8. Sa ii placa mancarea gatita acasa, sa-i faca ei ceai
9. Sa isi aminteasca onomasticile si aniversarile
10. Sa fie romantic macar o data pe saptamana
11. Inca sa o mai iubeasca.

Inteligenta este unul dintre aspectele asupra carora au fost remarcate diferente între sexe. Femeile au de regula o inteligenta intuitiva, capacitate de a intelege mai bine viata, capacitate de a intelege global situatia si relatia intre elemente. Barbatii au o inteligenta orientata spre viata neanimata, inteligenta analitica si abstracta, instrumental conceptuala.

Cand o femeie întreaba „cum este rochia mea”, ce ar rãspunde un barbat? („frumoasa”), dar o prietena a femeii? („croiul este…….., materialul este………..”).

Afectivitatea feminina determina, pe de o parte, ca femeia sa fie considerata mai sensibila, pe de alta parte, creeaza nevoia de dependenþa. Pentru femei „împlinirea de sine” inseamna stabilirea de relatii afective pozitive cu ceilalti; femeile se caracterizeaza prin dependenta afectiva (masochism), dorinta de a placea (narcisism); emotivitatea, sensibilitatea si afectivitatea sunt legate intr-o maniera dificil de disociat. Pentru barbati „implinirea de sine” inseamna independenta; emotivitatea este diferita de sensibilitate si de afectivitate; afectivitatea, insa este mai putin profunda si mai putin diferentiatã decat la femei. Aceste diferente marcheazã si relatiile sexuale. Pentru un barbat, dragostea fizica este o expresie a virilitatii sale, a capacitatii de a seduce, de a cuceri; pentru o femeie este aproape intotdeauna legata de sentimente.

Femeile sunt mai predispuse să treacă peste eventualele aventuri ale partenerilor, relevă un studiu publicat în revista Psychological Science. Pentru a ajunge la această concluzie, oamenii de ştiinţă au dat la 500 de perechi anumite chestionare cu privire la infidelitate şi au constatat că motivul pentru care femeile şi bărbaţii sunt deranjaţi de aventurile sexului opus este diferit.

Astfel, pe femei nu le deranjează cel mai tare faptul că partenerul lor a întreţinut raporturi intime cu o altă femeie, ci faptul că bărbatul ar putea avea o legătură emoţională cu cea de-a treia persoană. Femeile au motivat că principala îngrijorare a unei aventuri este că bărbatul ar putea părăsi relaţia sau familia pentru cealaltă femeie.

Pe de altă parte, bărbaţii nu se gândesc la implicarea emoţională pe care partenera ar putea să o aibă cu o altă persoană. Pentru ei, raporturile sexuale sunt deranjante. O altă temere a bărbaţilor se referă la stabilirea paternităţii, ei temându-se ca urmaşii rezultaţi dintr-o relaţie să nu fie ai lor.

Mai mult, cercetarea arată că peste 75 la sută dintre femei ar mai acorda o şansă partenerului dacă ar afla că iubitul sau soţul a călcat strâmb, în timp ce bărbaţii nu cred în a doua şansă. Ei susţin că odată ce partenera a înşelat o dată, o va face şi a doua şi a treia oară. Doar 23 la sută dintre bărbaţi au răspuns că ar putea trece peste o aventură a partenerei.

AT – o teorie a personalităţii

Stările eului sunt sisteme de emoţii, gândire şi de comportament legate de diferite etape de dezvoltare a unui individ şi chiar ale unui grup, o familie sau o organizaţie.

Starea eului: Părinte
• Cuprinde emoţiile, gândurile şi comportamentele pe care individul le-a învăţat din surse exterioare de figuri autoritare, şi în principal de la proprii părinţi.

• Exemple: fereşte-te de străini, să nu ai încredere în nimeni, joacă cum îţi spune şeful.

• Atunci când o persoană este „Părinte” ea reproduce atitudini şi comportamente pe care le-a împrumutat de la figurile părinteşti sau persoanele semnificative care au marcat-o în trecutul apropiat sau îndepărtat: tatăl, mama, învăţătorul, profesorul, şeful, etc.
Subdiviziuni
• Părintele Normativ
• Părintele Întreţinător / Hrănitor