Barbati, femei - doua specii atat de diferite. Ce ne face sa ne adunam impreuna? Ce ne face sa simtim pentru sexul opus acea atractie absolut irezistibila?

Sa fie vorba de nevoi superioare pe care specia umana le-a atins in mii de ani de evolutie? Sa fie vorba de modul sofisticat in care natura ne impune necesitatea perpetuarii speciei? Sa fie doar teribila, mizerabila dorinta de a avea, de a poseda? Cautarea confirmarii ca suntem vii? Frica de moarte?

Adolescent sau tanar abia pornit pe calea maturizarii, adult ori batran atractia fata de sexul opus, cautarea stabilirii ori mentinerii relatiei de cuplu reprezinta
si a reprezentat intotdeauna o parte importanta a interrelationarilor sociale.

Atractia sexuala nu este o alegere, nimeni nu se simte atras de o alta persoana   pentru ca isi propune acest lucru. Este mai curand, rezultatul unor stranii si neexplicate reactii chimice.
In perspectiva ontologica, diferentierea sexuala in masculin si feminin, aparitia caracterelor fiziologice si psiho-somatice specifice are o singura logica: adaptarea superioara la conditiile mediului in vederea asigurarii perpetuarii speciilor. Am putea afirma, fara prea mare teama de a gresi, faptul ca toate instinctele care dicteaza actiunile oricarei forme de viata ce se regaseste pe
Pamant converg catre un singur scop, iar acest scop ultim nu este altul decat insasi perpetuarea speciei. Pornind de la nevoia de asigurare a perpetuarii vietii (nevoie pe care am putea
sa o numim supraspecifica intrucat se manifesta la toate nivelele reprezentate de multitudinea formelor de viata), putem ajunge la nevoi specifice speciei umane si, de aici, la nevoi specifice barbatilor si femeilor. Specificitatea acestor nevoi este rezultatul diferentierilor psiho-somatice dintre cele doua sexe.
Primele diferentieri intre cele doua sexe apar inca din stadiul vietii intrauterine. La fete emisfera cerebrala stanga, care contine si centrii vorbirii, se dezvolta mai repede decat la baieti. Avansul luat de fetite in primii ani, in privinta limbajului, se mentine pana la adolescenta, fetele avand capacitatea de a comunica mai mult. Ca o consecinta, femeile sunt mai dispuse sa isi comunice emotiile pozitive sau negative pe care le traiesc.
Decalajul de 1-2 ani intre instalarea pubertatii la fete si baieti este o alta diferenta care nu poate fi neglijata. Irigarea mai puternica a centrilor emotilor din amygdal si cortexul cingulat anterior, depistata la persoanele indragostite, este mai mare la femei decat la barbati. De asemenea, la nivelul creierului, barbatii secreta mai putin oxitocin si serotonin decat femeile (Michael Gurian), fapt ce poate explica motivele pentru care femeile isi doresc sa converseze la sfarsitul zilei, in timp ce barbatii au nevoie de momente de relaxare. Secretia de testosteron si vasopresin, hormoni masculini, au ca efect cautarea competitiei, incercarea de a intra in grupuri ierarhice pentru a-si demonstra valoarea si a-si afirma identitatea. Din acest motiv barbatii se identifica mai putin cu casa si mai mult cu locul de munca.

Oamenii, atat barbati cat si femei simt nevoia sa isi impartaseasca bucuriile, sa ceara ajutor cand sunt la necaz sau, pur si simpu, sa schimbe o vorba cu cineva. Raspunsul la toate acestea este, de cele mai multe ori, cuplul. Obtinerea si pastrarea sentimentului de siguranta este una dintre nevoile pe care femeia incearca sa si le satisfaca in cadrul cuplului, impreuna cu dorinta de a avea copii si nevoia de camin. Pe de alta parte, nevoile barbatilor sunt legate de respectarea eu-lui si de apreciere, precum si de nevoia de confort psihic si psihosexual.

Unul dintre efectele civilizatiei moderne este atenuarea „bunelor
instincte profunde ale femeii” (Clarissa Pinkola Estes)

Evolutia civilizatiei umane in ultimele doua secole a fost marcata de doua procese majore cu implicatii psiho-sociale uriase asupra colectivitatilor umane de pe intreaga planeta: modernizarea si postmodernizarea. Aceste procese au presupus o restructurare fundamentala a societatii umane in ansamblu, determinand transformari in toate subsistemele vietii sociale: subsistemul economic, subsistemul politic, subsistemul social si subsistemul cultural. In societatea moderna dar mai ales in societatea post-moderna, asigurarea perpetuarii speciei tinde sa inceteze a mai fi perceput ca principal scop al relatiilor sexuale si constituirii cuplurilor. Accentul este mutat inspre obtinerea placerii, implinirea emotionala si autorealizarea la nivel superior prin intermediul relatiei de cuplu. In esenta, insa, desi apar moduri noi de a privi relatia de cuplu, nevoile specifice principale (Fremont, 1993) raman aceleasi. In acelasi timp, perpetuarea speciei nu mai este in exclusivitate apanajul „metodei traditionale”, sa spunem asa, a actului sexual, aparand noi mijloace cum ar fi feritilizarea in vitro ori, intr-un viitor mai apropiat sau mai departat, clonarea. Fata de societatea preindustriala ori cea industriala, ca urmare a profundelor schimbari sociale si psihologice aduse de revolutia industriala si, mai nou, de manifestarea fenomenului globalizarii, in societatea post-moderna, mijloacele de satisfacere a nevoilor sunt in schimbare.

Implicatiile tuturor acestor transformari de natura sociala si psihologica nu fac obiectul prezentei lucrari, insa constituie aspecte ce sunt important de semnalat pentru a aminti posibile consecinte ale modificarilor in structura nevoilor specifice barbatilor si femeilor in relatia de cuplu.
Diferentele strict biologice dintre barbati si femei, in conditiile produse de schimbarea accentelor in relatiile de cuplu, sunt acelea care pot conduce, uneori, la conflicte puternice si la destramarea relatiei de cuplu. Sensul schimbarii, aparute in contemporanitate, este acela a unei renuntari a femeii la pasivitate in cuplu in ceea ce priveste nevoia de siguranta, pe de o parte si amanarea momentului de a avea copii, pe de alta parte. In ceea priveste nevoile barbatilor in cuplu nu pot fi identificate modificari. Apar insa transformari la nivelul asteptarilor in cadrul cuplului, ca urmare a adaptarii sau incercarii de adaptare la noile cerinte ale femeilor. Potrivit unui sondaj comandat de Durex in Romania si dat publicitatii in anul 1999, putine femei sunt multumite de modul in care partenerii ori posbilii parteneri isi dovedesc atractia.

Teoretic, pentru a seduce si pastra o femeie, barbatul trebuie sa stie trei lucruri: „sa fie el insusi, sa o asculte si sa o doreasca”. Practic insa, lucrurile sunt un pic mai complicate. Pentru a se lasa sedusa o femeie are nevoie de „stimulente”. In prezent, cel putin in Romania, barbatii reusesc sa seduca prin increderea in sine pe care o degaja, inteligenta, simtul umorului, fizic si, nu in ultimul rand, marimea contului din banca (conform sondajului citat).

Feminitatea este rezultatul unei misterioase alchimii care-si gaseste componentele in cea mai profunda intimitate. Feminitatea nu se construieste decat in perspectiva unui partener (psiholog Anie Anzien). Feminitatea unei femei se defineste in masura in care accepta sau nu statutul de femeie, accepta sau nu corpul sau. Feminitatea trece obligatoriu prin acceptarea ideii de maternitate. Feminitatea presupune o anumita maniera de a vorbi, de a merge, de a se misca, de a asculta, de a vibra. Este mai mult un comportament decat o aparenta. Feminitatea este frumusetea interioara a unei femei, ceea ce atrage dincolo de infatisarea fizica.

Ce se asteapta de la masculi
Pana la producerea transformarilor, exsitenta cuplului ii conferea barbatului siguranta posesiunii exclusive asupra unui domeniu in care autoritatea si puterea nu ii erau contestate. In conditiile in care rolul femeilor si barbatilor nu mai sunt atat de bine definite, ca urmare a presiunilor exercitate in sensul stabilirii unor relatii egalitariste in cadrul cuplului, aceasta forma de asociere umana poate fi interpretata de unii barbati ca nemaisatisfacandu-le nevoile elementare. De unde apare refuzul unui cuplu stabil precum si intregul noian de comporatmente denuntate de femei..
Michael Gurian, sociolog si consilier marital american, afirma ca barbatii inteleg mult mai bine diferentele dintre creierul lor si cel al femeilor, invatand sa se comporte intrun anumit mod, „chiar daca, de cele mai multe ori il ‘mimeaza’”. Solutia propusa de Gurian este eliminarea confuziilor, intelegerea a “cine putem fi si cum am putea sagandim”.

In consecinta, fara a putea fi acordate retete cu privire la relatii de cuplu perfecte, se poate spune ca intelegerea partenerului, a modului de gandire si a nevoilor acestuia este o cale de urmat. Iar daca la aceasta adaugi si evitarea neglijarii propriilor dorinte si nevoi, atunci, cu siguranta, esti pe calea cea buna.