Viata este o experienta de iti lasa gura apa | Psiholog Psihoterapeut Psihiatru Coach | E-psiho.ro
Inregistrare
Autentificare
Inregistreaza-te
ca Specialist si promoveaza-ti articolele, evenimentele sau joburile
Pagina de facebook e-psiho Pagina de google plus e-psiho Canalul de twitter e-psiho Canalul de youtube e-psiho Feed RSS e-psiho Adaugare la bookmark e-psiho Adaugare ca motor de cautare e-psiho
Newsletter
Processing

Viata este o experienta de iti lasa gura apa

Viata este o experienta de iti lasa gura apa

“De mic copil ti s-a spus ca esti "rau". Accepti ca ai fost nascut in "pacat". A te simti vinovat este un raspuns invatat.
Ti s-a spus sa te simti vinovat pentru lucruri pe care le-ai facut cu mult inainte sa poti face, de fapt, ceva. Ai fost invatat sa-ti fie rusine ca nu te-ai nascut perfect.” Este un  citat la care eu am poposit cateva minute bune dupa ce l-am citit in cartea Conversatii

cu Dumnezeu.

Si cati ani m-am rusinat de „imperfectiunea” mea, cat de mica si insignifianta ma vedeam atat in viata mea cat si in viata altora. Imi aduc aminte ca in clipa in care deschideam ochii, murmuram printre buze si o injuratura: „La naiba, iarasi este lumina!” Uram efectiv sa ma trezesc, uram ziua, soarele, oamenii, doream sa dorm cat mai mult si tin minte ca am avut o perioada in viata mea in care incepusem sa ma izolez de lume. Imi petreceam foarte mult timp cu mine, ma simteam mai mereu neacceptata si neinteleasa de cei din jur, si atunci simtindu-ma nedorita nu vedeam de ce as mai putea sa-mi petrec timpul cu ei.

A existat si extrema cealalta cand ieseam foarte mult, casa era doar pentru venit, facut dus, daca nu faceam in alta parte si schimbat si asta daca nu aveam alte haine. Nu era casa mea, era o camera de hotel, asa am simtit-o la un moment dat, ma simteam straina la mine in casa, totul era rece. Nu, eu eram rece si automat asta transmitea si locuinta mea, insa era o realitate pe care eu o negam, nu doream sa o vad.

Vorbeam acum 2 zile cu o prietena draga sufletului meu exact despre aceste lucruri si ea mi-a spus: „Lavinia, adu-ti aminte prima oara cand am venit la tine si te-am luat in brate cum ai reactionat? Te-ai retras, te-ai speriat, ai zis ca tu nu faci asa ceva cu prietenele tale sau de foarte putine ori. Si da, asa era.”

De ce?

In primul rand pentru ca nu am fost invatata, cand o faceam cu barbatii asteptam la schimb sa faca si ei cu mine sau cand o faceam cu prietenele din nou asteptam sa mi se intoarca gestul, ca mai apoi sa incep sa-mi reprim ceea ce simt, sa ma inchid in mine, pornind de la ganduri, vorbe si fapte.

Noi ne targuim dragostea, gesturile de iubire, cuvintele calde, incurajarile, suportul emotional si moral.

„Daca el nu ma suna atunci nu il sun nici eu, nu sunt o proasta.”

”Sa imi zica el primul te iubesc.”

„Daca tu ma iei in brate am sa te iau si eu.”

„Eu te iubesc mai mult decat ma iubesti tu pe mine.”

„Dragule, am sa-ti pregatesc o cina delicioasa daca imi cumperi poseta aceea superba din mall.”

„Daca imi iei parfum am sa-ti iau si eu parfum.”

„Daca tu iesi in oras am sa ies si eu, ca doar nu am sa stau ca proasta acasa.”

„Daca tu imi faci sex oral poate....cine stie...ma mai gandesc daca sa iti fac si eu tie.”

„Daca tu imi indeplinesti mie aceasta fantezie am sa ti-o indeplinesc si eu pe a ta.”

„Daca tu imi faci mai des complimente am sa-ti fac si eu.”

Daca......atunci.

Cum am ajuns sa cersim dragostea?

Raspunsul este exact in intrebare. Noi cautam foarte mult in afara noastra implinirea personala si tot ceea ce avem nevoie. Suntem experti in a cersi, cersim atentie, iubire, bani, confirmari, vacante, sex, timp, haine, pretuire, incredere, compasiune, intelegere, acceptare. Stam ani in sir cu mainile intinse si urlam: „Da-mi! Da-mi! Da-mi! Da-mi! Da-mi! Da-mi! Da-mi! Da-mi! Cand primim, parca nu primim sufiecinet si iarasi mai cersim, daca primim ne intrebam oare de ce primim, sigur asteapta ceva la schimb, sigur are ceva interese ascunse. Si cred, parerea mea, majoritatea au, pentru ca acesta este cercul vicios in care ne invartim.

De unde am pornit?

Din educatia primita in familie in primul rand, apoi dorim sa fim acceptati de catre cercul nostru de prieteni si ne adaptam convingerilor lor, apoi pentru a pastra un barbat langa noi renuntam la ceea ce credem noi cu adevarat si il urmam orbeste pe el, apoi mai vine societatea cu regulile ei care ne „impune” tot felul de credinte, apoi urmeaza religia cu dogmele ei, cu ceea ce noi credem prost, tocmai din lipsa de informatie (dupa cum am spus si in alt articol, toate marile religii de indeamna la cunoastere, la libertate, la liberul arbitru, nu dezvolt acum acest subiect), apoi carierea cu regulile ei, apoi invataturile din carti, apoi ideile de la altii si iarasi ne invartim in cerc.

Si pana la urma ce este bine sa crezi?

Pe cine trebuie sa crezi?

Sa fii ateu?

Sa crezi in Dumnezeu?

Sa ai putini prieteni si buni?

Sa ai un cerc mare de prieteni?

Sa vrei cariera?

Sa vrei familie?

Sa vrei sau sa nu vrei copii?

Sa experimentezi cu o femeie?

Sa fii fidela unui  barbat?

Sa ai mereu o rezerva sau mai multe in caz ca relatia ta se termina?

Sa joci dupa diverse reguli?

Sa fii foarte rationala?

Banii conteaza foarte mult, sa tii cu dintii de ei?

Crezi sau nu in reincarnare?

Ai o soarta, un destin?

Ghinionul te urmareste?

Esti blestemata?

Si revin la cea mai importanta....pe cine sa asculti?

PE TINE!!!!! PE TINE!!! PE TINE!!!!!

In ultimele 2 zile am dat obsesiv un exemplu: Daca eu, in acest moment, savurez o budinca de vanilie si spun ca imi place foarte mult, tu imi spui ca ceea ce mananc eu nu este budinca de vanilie sau mie nu imi place deloc. Adica tu stii mult mai bine decat mine ceea ce gandesc, ceea ce simt, tu ma cunosti mult mai bine decat ma cunosc eu? Ma amuz usor ironic de fiecare data cand intampin aceasta situatie. Si nu stiu cum se face sau mai bine spus stiu cum se face ca in ultimul an si in special in ultimele 6 luni ma intalnesc cu ea tot mai des.

„Lavinia, esti nebuna, ce naiba e cu tine?

Cum poti sa crezi asa ceva, este total gresit.

Nu fa asa, nu spune aia, asculta-ma pe mine, ai vazut ca am dreptate.

Eu sunt mai trecut/a prin viata decat tine, asculta-ma pe mine, stiu eu ce e mai bine.

Vaaaaaai, dar ce o sa zica lumea? Nu ti-e rusine?

Dar nu pot sa cred, cum ai indraznit macar sa te gandesti la asa ceva, si ai mai si spus-o?

In viata ai sau nu ai noroc, asta e adevarul.

Viata e o jungla, trebuie sa lupti pentru supravietuire, asculta-ma.

Toti barbatii vor numai sex.

Toti barbatii sunt infideli.

Nu exista prieteni, toti au interese de obtinut de la tine.

Ce cariera vrei tu, ia-l pe unul cu bani si gata te-ai scapat, te-ai asigurat.

Ce familie vrei tu, nu vezi ce nebunie exista in lumea asta?”

Si multe, multe altele. Cu cat citesc mai mult din diverse domenii, cu cat intalnesc mai multi oameni, cu cat experimentez mai mult, cu cat sunt mai deschisa, cu cat invat mai mult imi dau seama ca nu exista retete generale pentru fericire, pentru a face bani, pentru dragoste, pentru implinire, ci doar „retete” personale.

Fiecare suflet trebuie sa mearga pe drumul lui.

Fiecare dintre noi trebuie sa ne traim povestea sau mai bine spus sa o construim. Noi avem marea putere divina sa ne creem pe noi insine, noi suntem regizorii pentru ziua de azi si inclusiv pentru ziua de maine. Si este atat de simplu.

Suntem trup, minte si suflet si asta este clar pentru toata lumea si de toate trei trebuie sa ne ocupam, trebuie sa le dam importanta cuvenita, ceea ce doresc. Si abia atunci cand cele trei stau intr-un echilibru, abia atunci si viata noastra incepe sa prinda culoare.

Cum functioneaza asta?

Mai intai ne gandim la un lucru, il avem in mintea noastra, il vizualizam, apoi il verbalizam, il incarcam cu energie, il facem cunoscut, ii dam o valoare si mai apoi actionam.

De exemplu: Vreau sa slabesc 4 kg luna aceasta.

Ok, ce am de facut?

Ma vad, am cat de des posibil o imagine la mine in cap cu trupul meu fara acele 4 kg, ma vad intr-o rochie care mie imi place foarte mult, ma admir, imi fac complimente, ma imaginez in foarte multe locuri, ipostaze si alaturi de oameni langa mine fara acele 4 kg in plus.

Pasul 2, verbalizez: Imi iubesc trupul.

Astazi ma simt mai usoara.

Multumesc corpului meu pentru ca lucreaza in favoarea mea.

Astazi mananc santos.

Astazi fac sport.

Astazi merg la masaj.

Astazi imi rasfat trupul.

Imi iubesc picioarele.

Imi iubesc abdomenul.

Imi iubesc bratele.

Imi iubesc coapsele.

Imi iubesc fundul.

Sau alte afirmatii cu care te simti tu confortabila.

Si apoi pasul 3, actiunea consta in a face ceea ce ti-ai imaginat si ceea ce ai verbalizat pentru ca nu este suficient doar sa ai ganduri sau sa le materializezi la nivel de cuvinte, trebuie sa si actionezi.

Cand trupul tau se simte mai bine, mintea ta se simte mai bine si automat si sufletul tau, o stii si tu, ai testat-o pe pielea ta.

Daca tu vrei iubire, trebuie sa fii mai intai iubire.

Daca tu vrei intelgere, trebuie sa te intelegi mai intai pe tine, apoi ii vei intelge pe cei din jur si vei primi intelegere.

Sau si mai bine spus, nu trebuie sa vrei, trebuie sa creezi din nimic. Ai aceasta putere, acest har, acest dar, sa creezi ce vrei tu din nimic.

La inceput cand am descoperit asta am avut o reticienta, ma gandeam: „Cum sa cred in ceva ce nu exista?”

Si am inceput sa pun in practica sa vad care este rezultatul.

Mi-am schimbat afirmatiile din....VREAU in AM  si SUNT RECUNOSCATOARE.

Este simplu, daca tu ceri ceva, inseamna ca nu ai, in schimb daca multumesti si esti recunoscatoare pentru ceea ce ai inseamna ca el exista. Mintea ta nu face diferenta intre iluzie si realitate, poti sa foloseti orice afirmatie vrei tu si cel mai important este sa crezi in ea. Uita-te la inceput in oglinda cand le spui, spune-le cat mai des posibil, cand mananci, cand esti la dus, cand esti la teatru, cand te plimbi, cand faci sport, oricand si cel mai important crede in ceea ce spui cu toata fiinta ta.

Eu imi spun toata ziua:

Eu sunt iubire

Eu sunt intelegere

Eu sunt compasiune

Eu sunt inspiratie

Eu sunt bani

Eu sunt sanatate

Eu sunt frumoasa

Eu am un corp atragator

Eu sunt dragoste neconditionata

Eu sunt evolutie

Eu sunt empatie

Eu sunt succes

Eu sunt putere de munca

Eu sunt creatie pura

Spune-ti ce vrei tu, spune-o la timpul prezent, traieste emotia, cuvantul rostit aici si acum, simte-i vibratia, incarcatura si vei vedea ce rezultate incredibile apar in viata ta. Eu cel putin sunt socata, sincer, cand vad rezultatele la numai cateva minute dupa aplicarea afirmatiilor. Si atunci multumesc si sunt recunoscatoare.

Eu nu dau retete, imi spun doar parerea, ce imi este benefic mie, ce am incercat si mie personal mi-a facut bine, tu ai libertatea de a alege ceea ce vrei tu, ceea ce iti face tie bine pentru ca tu te cunoastie cel mai bine, tu iti cunosti Sinele. Si asta te rog poate obsesiv de cand am inceput sa scriu pe acest site, frumoasa mea, crede in tine, crede in valoarea ta, in potentialul tau nelimitat, uita-te adanc in sufletul tau nu in vorbele altora. Nu trebuie sa crezi ce ai fost invatata de altii, de familie, de prieteni, de viata pana acum, crede in ceea ce simti tu cu adevarat.

Ii crezi pe altii pe cuvant sau crezi ce ai citit in nu stiu ce carte? Puna mana si fa ceea ce scrie acolo in carte, transpune acele cuvinte in viata ta reala, vezi ce simti, cum traiesti acea experienta si abia apoi poti spune ca este o credinta de-a ta. Creeaza-ti viata exact cum vrei tu si simte fiecare parte a ta, face parte din tine, tu dai valenta lucrurilor din viata ta, tu spui daca sunt „bune” sau „rele” cand ele sunt defapt sunt doar oportunitati pentru a te creea pe tine. Cand vei intelege asta vei invata sa traiesti si detasata si implicata in acelasi timp, intelegi ca tu ai creeat, ca tu ai atras in viata ta tot ceea ce ai tu acum. Simte si experientele mai putin placute, vezi de unde iti vin, din ce motiv le-ai atras, care este concluzia pe care o poti targe de pe urma lor, nu le alunga, nu le refula, nu strange in tine, da-ti voie sa simti si intelege ceea ce simti. Atunci poti creea armonie intre ratiune si simtire, intre minte si suflet.

Esti perfecta exact asa cum esti, esti perfecta cu fiecare schimbare si decizie pe care le faci. Nu trebuie sa te schimbi, te vei schimba oricum, asta e paradoxul, ea este un ciclu natural din viata ta, este normal sa fie asa. Sau mai bine spus esti perfecta cu fiecare zi in care tu te creezi exact asa cum vrei tu.

Suflet drag, iti doresc vizionare placuta, te pup si te imbratiesez.

Curaj si iubire,

Lavinia Nica