Sindromul alienarii parentale - Etapele PAS | Psiholog Psihoterapeut Psihiatru Coach | E-psiho.ro
Inregistrare
Autentificare
Inregistreaza-te
ca Specialist si promoveaza-ti articolele, evenimentele sau joburile
Pagina de facebook e-psiho Pagina de google plus e-psiho Canalul de twitter e-psiho Canalul de youtube e-psiho Feed RSS e-psiho Adaugare la bookmark e-psiho Adaugare ca motor de cautare e-psiho
Newsletter
Processing

Sindromul alienarii parentale - Etapele PAS

Sindromul alienarii parentale - Etapele PAS

 

Sindromul alienarii parentale - Etapele PAS

Copiii victime ale PAS trec, de obicei, prin trei etape până la agravarea simptomelor. În unele cazuri, un părinte poate observa simptomele de alienare şi poate lua măsuri de reducere a acesteia. Cunoaşterea factorilor de risc poate ajuta un părinte să evite sau să prevină alienarea.

Etapa 1 – uşoară
Părintele alienator poate să încurajeze în aparenţă implicarea copilului în relaţie cu celălalt părinte, dar de fapt încearcă să se pună într-o lumină mai favorabilă: „Sunt mai bun decât el (ea)!”
Deşi părintele alienator are tendinţa de a îndepărta copilul de celălalt părinte, totuşi relaţia acestora nu este profund afectată şi poate fi menţinută fără dificultate, deşi copilul poate trece printr-un oarecare distres în perioada de tranziţie.
Detectarea simptomelor PAS în această etapă este dificilă, comportamentul părintelui alienator fiind subtil şi în general, inconştient. Deşi afirmaţiile părintelui alienator sunt în general sincere, imaginea lui despre celălalt părinte este compromisă şi poate fi observată în comportament.
Etapa uşoară a PAS poate apare când:
•    un părinte intră într-o nouă relaţie, se recăsătoreşte sau are un copil;
•    relaţia copilului cu celălalt părinte este considerată fără prea mare importanţă;
•    copilul nu este încurajat să aibă contacte cu celălalt părinte şi în afara perioadelor de vizită;
•    părintele căruia i-a fost încredinţat copilul nu este de acord cu faptul că acesta poate suferi un distres dacă nu are un contact direct sau indirect (ex: telefonic) cu celălalt părinte;
•    un părinte nu poate accepta prezenţa celuilalt părinte, chiar la evenimente importante pentru copil.
Copilul aflat în această etapă a PAS are de obicei o relaţie bună cu părintele alienator şi ajunge să participe la campania de denigrare a celuilalt părinte pentru a nu pierde avantajele ce decurg din această relaţie. Evaluatorul trebuie să fie atent la mesajele subiacente care sunt furnizate copilului.
În această etapă, copiii prezintă puţine dintre simptomele PAS şi intensitatea acestora este redusă. Relaţia copilului cu celălalt părinte poate trece printr-o serie de dificultăţi în timpul tranziţiei. Copilul participă la campania de denigrare a celuilalt părinte pentru a-şi menţine relaţia strânsă cu pe care au dezvoltat-o cu părintele alienator. În timp, denigrarea celuilalt părinte scade în intensitate sau chiar dispare.
Etapa 2 – moderată
Părintele alienator va interveni în relaţia copilului cu celălalt părinte, dar în aparenţă va sprijini implicarea acestuia. Sunt cazuri în care programul copilului este încărcat cu diverse activităţi şcolare sau sociale, dar acestea nu fac decât să împiedice relaţionarea copilului cu celălalt părinte. Dacă celălalt părinte obiectează, atunci părintele care are copilul în îngrijire consideră că nu-i pasă de activităţile în care este implicat copilul!
În această etapă a PAS contribuţia părintelui alienator la înstrăinarea copilului este semnificativă şi are repercusiuni asupra relaţii acestuia cu celălalt părinte. Părintele alientaor interacţionează cu celălalt părinte într-un mod generator de conflict, astfel încât relaţia acestuia cu copilul să se răcească. Copilul va prezenta, în perioada de tranziţie, un grad de anxietate crescut, dar care se va reduce treptat şi relaţia cu celălalt părinte va re-deveni strânsă. Copilul are o bună relaţie cu părintele alienator, astfel că va împărtăşi împreună cu acesta convingerea că denigrarea celulalt părinte este justificată.
Etapa moderată a PAS apare când:
•    un părinte refuză să comunice sau să coopereze direct cu celălalt părinte;
•    părintele alienator transmite copilului întreg controlul asupra relaţionării cu celălalt părinte;
•    părintele alienator vorbeşte fără respect la adrsa celuilalt părinte în prezenţa copilului, de exemlu, când celălalt părinte telefonează, părintele alienator dă telefonul copilului spunând: „Este el/ea” sau „Este maică-ta/taică-tu”, cu un ton dezgustat.
•    părintele alienator face afirmaţii negative la adresa celuilalt părinte şi apăoi le retractează.
•    copilul ajunge să aibă o identitate şi o lume diferită cu fiecare părinte.
Uneori, părintele alienator înţelege importanţa teoretică a relaţiei copilului cu celălalt părinte, dar consideră că, în cazul său, această relaţie nu este benefică pentru copil, datorită caracterului deficitar al celuilalt părinte. Afirmaţiile şi comportamentul părintelui alienator pot fi foarte subtile, dar foarte dăunătoare pentru copil.
Cazurile din această categorie sunt cel mai des întâlnite. Părintele alienator poate folosi o mare varietate de tehnici de excludere a celuilalt părinte. Pot apare toate simptomele caracteristice PAS , dar mai puţin severe şi pervazive decât cele din etapa severă. Campania de denigrare este mai puternică, mai ales în perioada de tranziţie. Copiii din această categorie nu sunt excesiv de porniţi împotriva celuilalt părinte. Explicaţiile raţionale pentru deprecierea celuilalt părinte sunt mai numeroase şi mai absurde decât cele din prima categorie.
Nu este prezentă ambivalenţa pe care copiii o simt în mod normal faţă de părinţii lor. Părintele alienator este descris ca fiind pe de-antregul bun, pe când celălalt părinte este cu totul rău.
Copilul crede că sentimentele la adresa celuilalt părinte îi aparţin şi nu că i-au fost induse. Într-un conflict, el este constant de partea părintelui alienator.
Lipsa de vinovăţie a copilului este atât de mare încât poate lua aparenţa unei psihopatii, ţinând cont de lipsa de sentimente legată de separarea de celălalt părinte. Elemente ale scenariului de denigrare pot fi preluate de copil.
Dacă în etapa uşoară copilul menţine o relaţie afectuoasă cu familia celuilalt părinte, în etapa moderată membri familiei celuilalt părinte devin şi ei subiect al campaniei de denigrare.
Pot apare dificultăţi serioase în relaţionarea copilului cu celălalt părinte, dar acestea diminuează după perioada de tranziţie şi programul de vizitare se poate desfăşura normal, în contrast cu etapa severă, când acesta este aproape imposibil, copilul având un comportament agresiv sau provocativ.

Etapa 3 – severă
În cele din urmă, părintele alienator ajunge la o adevărată „spălare a creierului” copilului. Acesta este îndepărtat sistematic de părintele cu care înainte a avut o relaţie satisfăcătoare. Aceşti copii vor afirma frecvent că nu doresc să îl vadă sau să vorbească cu celălalt părinte.
Un judecător canadian afirma: „ura nu este o emoţie ce apare natural la copil. Ea trebuie să fie învăţată. Un părinte care îşi învaţă copilul să-l urască pe celălalt părinte reprezintă un grav pericol pentru sănătatea mentală a acestui copil”.
În această etapă, ura copilului faţă de celălalt părinte are un aspect fanatic, obsesiv. Din acest motiv părintele alienator nu mai e evoie să-l împiedice pe copil să aibă o relaţie cu celălalt părinte. Copilul preia dorinţele, sentimentele, ura părintelui alienator şi o afirmă ca fiindu-i proprie. El vede pe celălalt părinte şi familia acestuia întru totul negativi şi îi este imposibil să îşi amintească orice sentiment pozitiv faţă de aceştia.
Copilul poate refuza întâlnirea cu celălalt părinte, poate face declaraţii false de abuz, ameninţă cu fuga, cu sinuciderea sau chiar cu crima dacă este forţat să aibă o relaţie cu celălalt părinte. Ura părintelui alienator şi a copilului se bazează pe o ideaţie paranoidă, putând ajunge până la nivelul unei folie a deux.
Un copil aflat în această etapă a PAS poate fi recunocut după următoarele semne:
•    are o ură puternică faţă de celălalt părinte;
•    refuză să viziteze sau să petreacă timp cu celălalt părinte;
•    multe din părerile copilului sunt îngemănate cu cele ale părintelui alienator;
•    credinţele sunt frecvent iraţionale;
•    nu se simt intimidaţi de către instanţa de judecată;
•    deseori, motivaţiile sale nu sunt bazate pe experienţele pe care le-a avut cu părintele alienator, ci cu ceea ce acesta i-a spus despre celălalt părinte. Ei au dificultatea de a diferenţia între acestea;
•    nu prezintă nici o ambivalenţă emoţională, ci doar ură, fără capacitatea de a vedea ceva bun;
•    nu se simte vinovat pentru ceea ce simte faţă de celălalt părinte;
•    sunt alături de părintele alienator în campania de denigrare a celuilalt părinte,
•    această ură obsesivă ajunge să se extindă şi asupra familiei celuilalt părinte, fără nici un sentiment de vinovăţie sau mustrare de conştiinţă;
•    poate păstra o aparenţă de normalitate, până ajung să fie întrebaţi de celălalt părinte.
Copiii aflaţi în această etapă a PAS manifestă cu fanatism ura lor. Ei ajung, împreună cu părintele alienator, la o adevărată folie a deux, cu ideaţie paranoidă faţă de celălalt părinte.
Majoritatea simptomelor PAS sunt prezente într-un grad înalt. Copiii din această categorie pot fi cuprinşi de panică la gândul că urmează să-l viziteze pe celălalt părinte, manifestările emoţionale putând să facă vizita imposibilă. Dacă se află la domiciliul celuilalt părinte, ei pot fugi, pot ajunge ca şi paralizaţi de teamă, pot deveni provocativi sau pot avea manifestări violente, astfel că este necesar să fie returnaţi la domiciliul părintelui alienator. Spre deosebire de copii aflaţi în celelalte categorii, panica şi ostilitatea acestora nu scad în intensitate, nici chiar când sunt separaţi de părintele alienator pentru o perioadă mai lungă de timp.
Dacă în primele două categorii motivaţia copilului este de a menţine o legătură mai puternică cu părintele alienator, cu care locuiesc, în această etapă relaţia cu părintele alienator este patologică, iar simptomele nu fac decât să o consolideze.

Citeste mai mult:

Acest articol nu poate fi preluat fara acordul nostru.