Povestea mea, povestea ta, povestea noastra | Psiholog Psihoterapeut Psihiatru Coach | E-psiho.ro
Inregistrare
Autentificare
Inregistreaza-te
ca Specialist si promoveaza-ti articolele, evenimentele sau joburile
Pagina de facebook e-psiho Pagina de google plus e-psiho Canalul de twitter e-psiho Canalul de youtube e-psiho Feed RSS e-psiho Adaugare la bookmark e-psiho Adaugare ca motor de cautare e-psiho
Newsletter
Processing

Povestea mea, povestea ta, povestea noastra

Povestea mea, povestea ta, povestea noastra

 

Ai toata viata un scolar pe care niciodata nu trebuie sa-l pierzi din ochi: tu insuti.
-Nicolae Iorga

Astazi mai invat ceva.

Astazi ma lupt din nou cu vechile convingeri.

Astazi este furtuna la mine in cap.

Astazi inima mea este nelinistita.

Astazi am simtit fiecare minut din viata mea, m-am trezit inainte de a suna ceasul.

Tic tac, tic tac, tic tac, parca asa imi era imnul din cap pe care il fredonam frenetic.

„Lucrurile nu vor sta mereu cum vrei tu, adu-ti aminte ca ai si un trecut care te influenteaza, nu il poti schimba.” Mi-a spus o ea importanta pentru viata mea. Si eu, bineinteles, am sarit de pe canapea, gesticuland destul de haotic, si i-am spus pe un ton usor apasat: „Nu voi permite trecutului sa stea in calea mea, a trecut, gata, este ieri, rezultatele lui sunt fantastice azi desi au iesit din mocirla si daca la final, atunci cand trag linie pot zambi, nu inteleg de ce sa ma ingrijorez acum?”

„Pentru ca, draga mea, anumite momente au fost marcante in viata ta, de o incarcatura emotionala foarte puternica si ti-au ramas inradacinate acolo undeva in inconstient, in dulapul acela imens.”

„Da....”Freud”, stiu ce spui, insa eu m-am impacat cu el, l-am acceptat, il recunosc, mi-l asum, il inteleg, face parte din mine, stiu ca nu am cum sa il mai schimb si tocmai de accea am invatat sa-l privesc cu alti ochi, prin alte lentile.”

Si acum ma intreb daca incercam sa o conving pe ea sau pe mine?

Pentru mine trecutul nu mai este stapanul meu de mult timp, nu ii mai slujesc lui, nu il mai servesc pe el zi si noapte ci este tocmai invers, el este slujitorul meu.

Astazi ma simt ca la teatru si am vazut foarte multe piese inca de dimineata de cand mi-am servit cafeaua cu aroma de scortisoara si am vazut cum fumul de tigara se inalta intr-un tango pasional. Am inceput cu o comedie, am continuat cu o actiune, a urmat o drama si acum...cred ca este bal mascat si momentan este final deschis. Sunt curioasa cum va fi actiunea de maine. Cine se va demasca, cine va renunta la masca si isi va arata adevarata fata, cine mai vrea sa fuga, sa se ascunda.

Persoana vine din latinescul persona care inseamna masca si asta ma duce cu gandul la Eminescu care spune atat de frumos in Glossa:

“Privitor ca la teatru
Tu în lume sa te-nchipui:
Joace unul si pe patru,
Totusi tu ghici-vei chipu-i,
Si de plânge, de se cearta,
Tu în colt petreci în tine
Si-ntelegi din a lor arta
Ce e rau si ce e bine.”

Cu totii avem masti sau mai bine spus roluri de jucat, intr-o familie o femeie poate fi in acelasi timp si un chirurg renumit, mama, sotie, prietena, confidenta, profesoara, bucatareasa, amanta. In grupul de prieteni jucam anumite roluri, in societate ne schimbam comportamentul in functie de evenimentele la care luam parte si oamenii pe care ii inatlnim. E adevarat ca ne pastram o mare parte din personalitate, caracter, insa ne mulam dupa situatii si persoane.

Dar ce te faci cand uiti sa iesi din acest joc?

Cand iti place atat de mult sa jonglezi cu mastile?

Poate cu una ai dormit atatia ani incat ti s-a impregnat in piele?

Povestea lui M.

„Multi ani eu aveam masca sclavei, a unei fete cu multa acnee si timida, a unei fete care in clasa a 9-a a inceput sa fumeze pentru ca asa zicea societatea „ca esti la moda”(sa mi se scuze expresia), o fata care s-a indragostit nebuneste de un baiat pentru care si-a dat la o parte si familia si prietenii, un baiat care ii completa multe lipsuri, care ii umplea multe rezervoare, care tine locul unui tata absent, mai mult plecat, preocupat sa faca bani decat sa „faca” iubire acasa. M-am luptat mult timp cu cei din jur, credeam ca sunt impotriva relatiei nostre, desi prietenele ma avertizau, eu credeam ca sunt geloase, nu il vedeam decat pe el in fata ochilor mei, nu conta decat el. Am fugit de acasa de multe ori pentru a ma vedea cu el, furam bani de acasa si ii cheltuiam ca nebuna doar pentru a-mi pedepsi tatal pentru lipsa lui de iubire. A fost o relatie in care am acceptat si agresivitatea verbala si cea fizica, nu ma puteam dezlipi de el, parca imi era tatuat in suflet. Desi nu era ce imi doream si cu trecerea timpului lucrurile era din ce in ce mai clare si el se apropia cu pasi repezi, sau chiar asa era, de modelul tatalui, parca era ca si o masca de oxigen pentru mine. M-am rupt la un moment dat, nici acum nu stiu cum. Anii au trecut, acneea a trecut, trupul meu s-a dezvoltat armonios, am invatat tehnici de seductie si asta am facut mult timp, am sedus barbati, m-am jucat cu ei, credeam ca o naiva ca ii pedepsesc, ca ii invat eu lectia, dar ironic, eu ma pedepseam, eu ma ofeream pe tava, ei imi devorau trupul in miez de noapte printre asternuturi....Am avut o relatie timp de 2 ani foarte pasionala, pot spune ca intr-un fel a ajutat la vindecarea sufletului meu, el mi-a lins ranile din trecut, de multe ori plangeam in bratele lui fara sa ma intrebe de ce, fara sa stie de ce. Era exact ce imi doream in acel moment. Acum sunt singura de 2 ani, am trecut de la sluga la o egoista ordinara, am continuat sa calc suflete in picioare si cum roata este rotunda bineinteles ca toate mi s-au intors. Mi-a trebuit mult timp sa inteleg asta, dar intr-un final am inteles. Sunt linistita acum, mi-e bine. Am inteles ca a trebuit sa imi iau un ragaz, sa fac o pauza, sa stau eu cu mine, altele pot sa o faca intr-un timp mai scurt, ma uit la tine si te admir pentru asta, as vrea sa invat si eu cum sa am o relatie mai buna cu timpul, dar in acelasi timp ma uit la alte femei si vad ca le ia ani de zile sa se vindece dupa ce au avut inima ranita, ma bucur, desi suna egoist, ca nu sunt in locul lor. Acum pun mai mult pret pe mine, acum ma pot iubi, pot oferi iubire, am de unde, nu mai sunt goala. Acum sunt fericita cu viata mea.”

Fiecare dintre noi avem povestea nostra de viata si nu am intalnit pana acum oameni care sa nu aiba macar o drama in viata lor.

Unii oameni nu fac o drama din toata viata lor, unii doar stiu ca au trait o perioada intr-o drama, altii, masochisti, o cauta cu disperare, altii vor o comedie, altii traiesc la extreme si altii nu traiesc deloc, trece viata pe langa ei si asta este drama lor.

Tot timpul m-a ingrozit gandul ca intr-o zi voi avea nepoti si poate nu o sa am ce sa le povestesc, nu vreau sa fiu doar o bunicuta cocheta cu buclele albite de timp si cu o poveste de viata uzuala.

Imi pare rau si mi se rupe sufletul cand vad oameni in jurul meu care traisc ca pe banda rulanta, acasa-birou-pat, acasa-birou-pat, acasa-birou-pat. Ma uit in ochii lor si vad un gol, vad tristete, vad spaima pentru ziua de maine, vad frica, si uneori nu vad nimic.

Ma intreb de ce inca in 2011 care este pe final, cand avem acces la atata informatie, cand sunt pline rafturile de carti, noi inca mai traim in ignoranta?

De ce ne mai amuzam cand vedem o tanara domnisoara pe la tv care isi vinde imagine de fata prostuta?

Oare ce parte din noi vedem in ea?

De ce ne incanta scandalurile? De ce ne este greu sa schimbam programul?

De ce se investesc milioane de euro in fotbal si cand este vorba de educatie se ridica din umeri?

De ce profesorii fac educatie plesnind copilul efectiv cu cartea in cap?

De ce bietul copil trebuie sa care un ghizodan care cantareste mai mult de 7 kg?

De ce calculatorul a inlocuit locul de joaca din parc?

De ce o mama sta intr-o casnicie „doar pentru copii” ca mai apoi sa le reproseze acest fapt?

De ce un tata isi „mangaie” copilul cu bani si nu cu iubire?

De ce Te Iubesc si-a pierdut valoarea?

De ce nu mai credem in suflete pereche?

De ce ne este frica sa ne deschidem, sa ne indragostim?

De ce alergam dupa barbati care nu ne vor?

De ce ii folosim ca pe carduri?

De ce investim in lucruri superficiale, fara valoare?

De ce ne legam de un act, de ce credem naiv ca el ne va asigura: „La bine si la rau, la saracie si la bogatie, pana moarte ne va desparti?”

De ce nu investim in visele noastre?

De ce nu indraznim sa visam departe?

De ce nu luptam pentru pasiunea noastra?

Si cu fiecare intrebare, am o gramada de raspunsuri, insa ele se pot concentra in unul singur: pentru ca nu ne cunoastem!!!!! Avem o mare pasiune sa fugim de noi, sa ne colectionam masti, sa jucam in cele mai alese piese, cum am spus si la inceput, uneori chiar dormim cu ele.

Care este scopul tau pe acesta lume?

Ai venit sa te descoperi, sa te inalti, sa evoluezi, sa cresti, sa te trezesti.

Cum faci asta?

Invatand, experimentand, iesi din zona de confort care iti asigura doar o falsa siguranta. Nu conteaza daca parintii vor ca tu sa urmezi Medicina, poate tie iti este rau cand vezi sange, nu o fa doar pentru a-i multumi pe ei, daca nu este acesta visul tau, gandeste-te ca iti vei petrece trei sfert din viata muncind si ar fi bine ca viitoarea ta cariera sa fie pasiune ta.

Nu te casatori doar pentru ca ai 30 de ani sau ai iesit sifonata dintr-o relatie si crezi ca doar asa te poti vindeca, iti vei face si mai mult rau, atat tie cat si asa zisului tau sot.

Nu fa un copil ca si un ultim strigat de ajutor, nu asa vindeci o relatie, nu aduce pe lume un suflet care nu s-a nascut din dragoste sincera.

Nu-ti educa copilul in palme si critici, la batranete, iarta-ma ca iti spun, vei primi tot palme.

Mi-a spus o prietena ca eu nu prezint siguranta datorita schimbarilor mele, ca ea nu poate fi sigura pe mine. M-am uitat la ea si zambind i-am spus: „Eu nu imi pot promite mie ceva, maine nu am de unde sa stiu ca o sa vina, la noapte cand o sa inchid ochii, sincer nu am de unde sa stiu ca ii voi mai deschide, si atunci cum imi poti cere sa iti promit tie ceva? Tot ce pot spune este ca eu am sa fac tot ce imi sta in puteri pentru a nu te dezamagi, am sa fiu langa tine si am sa te iubesc cum stiu eu.”

Pentru ce sa mint pe cineva, pentru ce sa ii ofer un adevar bine invelit intr-o cutie neagra?

Adevarul te face liber, te usureaza, te linisteste, iti aduce zambetul pe buze, iti indreapta coloana veretebrala, iti intareste moralitatea.

Cea mai de pret comoara a mea este libertatea, stiu ca m-am nascut libera si nu voi permite nimanui sa ma ingradeasca cum nici eu la randul meu nu am sa fac asa ceva, vorba aceea: „ce tie nu-ti place, altuia nu-i face,” se muleaza atat de bine. Si de aici am ajuns sa extind asta si la alte credinte.

Mi-a ramas un citat in cap ce l-am citit zilele acestea: „Cand doi indragostiti se cearta, ce ar face dragostea atunci?”

Si am zambit, poate nu ar disparea cearta, dar macar s-ar certa frumos, poate ar invata sa comunice fara agresivitate, ar renunta la orgolilul infantil, la madria prosteasca, nu ar mai poza la inceputul relatie in cineva care nu sunt, ar renunta la masti, ar fi mai altruisti, ma intelegatori, mai amabili, mai blanzi, mai calzi, si-ar domoli mintea aia nebuna si si-ar sparge lacatul care-i incatuseaza inima, nu degeaba suntem indemnati sa ne coboram mintea in inima si sa gandim cu ea.

Ma intreb de ce inca ne este frica sa iubim?

De ce inca asociem iubirea cu suferinta?

Si asta cred ca o sa fie tema pentru urmatorul articol.

Cred ca totul pleaca de la iubirea de sine, daca tu te iubesti pe tine, te tratezi cu dragoste si cu respect, cu intelegere, exact cum vrei tu sa fii tratata de iubitul tau, asta vei atrage automat in viata ta.

Poate nu avem in familie un model sanatos de iubire, dar avem puterea sa rupem tiparul.

Poate nu am avut relatii sanatoase pana acum, dar avem ocazia sa ne impacam cu trecutul nostru, sa ne iertam pe noi, pe el si sa fim pregatiti pentru iubire. Timpul trece ca nebunul, nu iti mai da voie sa te bantuie fantomele din trecut, alege sa traiesti o poveste de iubire cum iti doresti, nu mai astepta atat.

Poate nu vedem in jurul nostru povesti de iubire sincere si in nebunia noastra ne apucam si comparam relatia noastra cu altele.

Poate unii vor sa ne puna piedici: „Lavinia, draga mea, cum sa fii indragostita, lasa ca iti trece, o sa vezi tu ce nemernic este, porc ca si restul” sau „vai, draga de tine, tu inca mai crezi in iubire in ziua de azi, ce naiva esti!” sau „tu nu vezi cate relatii se termina in lacrimi, cate drame sunt, cum mai poti sa crezi ca te poate iubi un barbat pentru ceea ce esti tu cu adevarat?” sau „trebuie sa il calci in picioare, sa te joci cu el, sa il domini, ai grija sa nu te domine el, preia tu controlul, nu fi proasta.” Si multe altele.

Si eu, candva, de mult, am imbratisat aceste false credinte si ghici ce mi-au adus ele? Nopti nedormite, lacrimi, suferinta, drama, ganduri de care ma inspaimantam, depresie, dependente de toate felurile, suflete calcate in picioare si poate cel mai dureros a fost ca eu mi-l calcam pe al meu si nici macar nu il auzeam cand urla de durere. Iarta-ma....

Cum de m-am oprit nu stiu sa iti spun, chiar nu imi pot explica ce s-a intamplat, dar stiu ca am luat-o cu pasi marunti. Am inceput sa vorbesc cu mine, sa astern pe foaie toate gandurile si faptele mele si da, de multe mi-a fost rusine, am mai spus-o, dar stiu ca daca nu le faceam, azi nu eram aici, azi nu gandeam asa, azi nu scriam ceea ce scriu acum, azi nu imbratisam echilibrul si linistea mult dorita.

Eu asta vreau si inca mai caut bucati din mine in intreaga lume, inca ma uit la oamenii din viata mea, ma oglindesc la ei in ochi, vreau sa vad ce imi arata, vreau sa vad ce lectie imi ofera. De ceva timp invat despre iubirea neconditionata, sa dau fara sa am asteptari, imi place partea asta pe care am descoperit-o la mine, ma bucura tare mult bunatatea din mine, ma simt mai frumoasa pe zi ce trece, mai inteleapta, ma iubitoare, mai implinita, mai aproape de mine, simt miracolul din sufletul meu, vad cum in fiecare zi atrag exact ceea ce vreau in viata mea si de fiecare data sunt recunoscatoare si multumesc vietii, universului, lui Dumnezeu, poate chiar am o stea norocoasa, sau mai multe cum spune o persoana draga sufletului meu, sau cu siguranta un inger pazitor.

Si acum daca tot suntem in tema, te las sa urmaresti un video care cu siguranta iti va da anumite raspunsuri de care aveai nevoie, si ti-as recomanda cu caldura sa citesti si cartile, pentru ca toti, dar absolut toti care le-au citit au avut o revelatie, li s-a schimbat calitativ viata si daca nu ma crezi pe cuvant, te rog sa incerci, si te rog sa nu ma crezi.

http://www.dolcetv.ro/#film2-De-vorba-cu-Dumnezeu-1-184

Curaj si iubire,

Lavinia Nica