"Learning is more than the acquisition of the ability to think; it is the acquisition of many specialised abilities for thinking about a variety of things."

Lev Vygotsky cunoscut mai ales pentru

-Zona de dezvoltare proximala - ZPP (zona proximei dezvoltări)

-Teoria socio-culturala

Lev Vygotsky s-a născut 17 noiembrie 1896 si a murit in data de  11 iunie 1934. El s-a   născut în Orsha, un oraş în regiunea de vest a Imperiului Rus, actual Belarus. A studiat  la Universitatea de Stat din Moscova, unde a absolvit cu o diplomă în drept, în 1917.

Lev Vygotsky a studiat o serie de subiecte, inclusiv sociologie, lingvistica, filosofie şi psihologie. Cu toate acestea, lucrările sale de formare in psihologie nu începe până la 1924, când a participat la Institutul de Psihologie de la Moscova şi a început să colaboreze cu Alexei Leontiev şi Alexander Luria.

Lev Vygotsky a fost un scriitor prolific, publicand  şase cărţi pe teme de psihologie, pe o perioadă de zece ani. Interesele sale au fost destul de variate, dar centrate pe teme de dezvoltare a copilului şi a educaţiei. De asemenea, el a explorat teme precum psihologia artei şi  dezvoltarea limbajului.

Unele dintre cele mai importante teorii dezvoltate de Lev Vygotsky includ:

Zona de dezvoltare proximală: Conform Vygotsky, zona de dezvoltare proximală este „distanţa dintre nivelul de dezvoltare acţională, aşa cum este determinat prin rezolvarea independentă de probleme şi nivelul dezvoltării potenţiale aşa cum este determinat prin rezolvarea de probleme sub îndrumarea adultului sau în colaborare cu colegi mai capabili”. Învăţarea se realizează prin modele şi în contextul social. Ea acoperă „distanţa” dintre ceea ce este cineva şi ceea ce va să devină sub medierea socialului. Gândirea – consecinţă a învăţării – este legată de limbaj, căci cu sprijinul cunoştinţelor, indivizii construiesc din punct de vedere social înţelegerea lor.

Lev Vygotsky diferenţiază nivelul dezvoltării actuale a gândirii copilului de dezvoltarea sa potenţială (necesară şi posibilă). Dezvoltarea actuală a gândirii copilului îi permite să rezolve în mod independent problemele. Dezvoltarea potenţială a gândirii copilului îi permite să rezolve problemele date ca sarcini numai cu sprijinul altora, deci prin colaborare. Între cele două „dezvoltări” (actuală şi potenţială) se conturează activităţile de învăţare, iar spaţiul se numeşte zona proximei dezvoltări. Psihologului rus i se atribuie conceptul de „constructivism social”, în sensul că elevul îşi construieşte învăţarea în colaborare cu ceilalţi. Înainte de a se dezvolta gândirea copilului, are loc învăţarea: „învăţarea raţională construită se situează în fruntea dezvoltării şi o trage după sine”, altfel spus „procesele dezvoltării merg în urma proceselor învăţării, care creează zona proximei dezvoltări”.

După el, psihicul uman nu acţionează doar ca o suită de reflexe şi de conduita de adaptare (cf. I. P. Pavlov, I. Watson). Activitatea psihică presupune o interacţiune cu mediul, prin intermediul limbajului, elaborat social de înaintaşi, graţie căruia omul se transformă. Fiecare individ (copil) îşi construieşte în mod individual propriilor cunoştinţe, „umplând” distanţa dintre nivelul performanţei independente şi cel al performanţei asistate de grup sau profesor. Graţie teoriei lui Vygotsky, s-au ameliorat teoriile behavioriste (S-R), putându-se dezvolta speculaţiile legate de construirea învăţării şi a dezvoltării personalităţii umane.

Teoria socio-culturale: Lev Vygostsky sugereaza, de asemenea, că dezvoltarea umană rezulta dintr-o interacţiune dinamică între indivizi şi societate. Prin această interacţiune, copiii invata treptat şi în mod continuu de la părinte şi profesori. Acest studiu, cu toate acestea, poate varia de la o cultură la alta. Este important să ţineţi cont de faptul că teoria lui Vygotsky accentueaza natura dinamica a acestei interacţiuni. Nu doar societatea are un impact asupra oamenilor ci si oamenii au un impact asupra societatii.

Contributii la Psihologie:

Lev Vygotsky este considerat un gânditor în psihologie, şi o mare parte din activitatea sa, este încă în curs de descoperire şi explorare si astazi. În timp ce el a fost contemporan cu Skinner, Pavlov, Freud şi Piaget, activitatea sa, nu a atins nivelul lor de glorie în timpul ce era in viata.  O parte din aceasta a fost pentru că activitatea sa a fost criticata de multe ori de către Partidul Comunist din Rusia, iar  scrierile sale au fost în mare măsură inaccesibile de  lumea din Vest. În ciuda acestui fapt, activitatea sa a continuat să crească în influenţă de la moartea sa, în special în domeniul dezvoltării şi psihologia educaţiei.