Astazi imi fac un juramant: SUNT EU! | Psiholog Psihoterapeut Psihiatru Coach | E-psiho.ro
Inregistrare
Autentificare
Inregistreaza-te
ca Specialist si promoveaza-ti articolele, evenimentele sau joburile
Pagina de facebook e-psiho Pagina de google plus e-psiho Canalul de twitter e-psiho Canalul de youtube e-psiho Feed RSS e-psiho Adaugare la bookmark e-psiho Adaugare ca motor de cautare e-psiho
Newsletter
Processing

Astazi imi fac un juramant: SUNT EU!

Astazi imi fac un juramant: SUNT EU!

Bag cheia in usa.

Invart de doua ori.

Imi arunc pantofii din picioare, trag fermoarul de la fusta, imi deschid nasturii de la camasa, fularul de la gat deja ma strange, nu mai pot respira, imi las hainele pe jos….sunt goala.

Ma indrept spre oglinda.

Simt marmura rece, incep sa imi tremure usor picioarele.

Imi arunc inelele de pe mana stanga, bratarile isi fac loc intr-un colt din baie. Im desfac timida bratara de la ceas…face dragoste cu marmura rece, am spart timpul, din nou.

Ceva rece si umed simt pe fata, ridic ochii, ma uit in sus, nu ma inunda vecinii, asa cum mi-as fi dorit, poate. Ma opresc acum, ma uit in oglinda.

TE IUBESC, scris mare cu ruj rosu. Imi inclin capul spre dreapta sa-mi vad mai bine chipul.

Sunt goala in fata oglinzii.

De ce plangi?....ma intreaba o voce din capul meu.

M-am mintit din nou, nu am fost fidela credintelor mele. Ma lupt cu un trecut de care vreau sa scap, imi spun ca doar prezentul conteaza, eu sunt stapana pe gandurile mele, eu imi creez prezentul.

Da, asa e, continua vocea.

Si atunci de ce nu am ceea ce vreau?

Ai, uita-te bine la tine. Ce scrie pe oglinda?

TE IUBESC.

Mai tare!

TE IUBESC.

Si mai tare, nu aud!

TE IUBESC.

Tot nu aud.

TE IUBEEEEEEESSSSSCCCCC.

Ce iubesti?

Ce vad.

Si ce vezi?

Imi iubesc parul cret, imi iubesc buclele rebele, imi ador nasul, ochii sunt minunati, imi iubesc buzele, imi iubesc gatul, imi iubesc bratele, imi iubesc fiecare deget in parte, imi iubesc sanii, imi iubesc abdomenul, imi iubesc coapsele, imi iubesc picioarele, imi iubesc alunita de pe piciorul stang, imi iubesc degetele de la picioare, imi iubesc fundul, imi iubesc spatele.

Bravo. Tu le zici tuturor sa isi spuna zilnic ca se iubesc, dar tu ai uitat sa o faci in ultima vreme. De ce promovezi ceva ce tu nu faci? De ce minti si te minti singura?

Nu stiu, am ganduri ambivalete, cred in ceva, primesc, traiesc ceea ce imi doresc, insa nu se intampla exact cum vreu eu. Si atunci ma intreb de ce nu se intampla exact cum vreau eu?

De flexibilitate ai auzit?

Da.

Tu crezi in ce vrei, tu creezi ce vrei, insa daca nu se intampla cand vrei si cum vrei te enervezi, te frustrezi, incepi sa ai indoieli si asta transmiti in Univers, intelege odata. Atunci asta si primesti, jumatati de masura sau reactii ambivalente. E simplu.

Tu vrei transparenta, iubire, prosperitate, abundenta, sanatate, sinceritate si adevar. Esti tu toate astea?

In mare parte, da.

Fii mereu asta, nu doar in mare parte. Intreaba-te de ce nu esti asa cum vrei.

Pentru ca inca mai am asteptari, creez ceva si abia astep sa vad ce se intampla. Aici este problema, ca astept. Daca am creat inseamna ca exista, nu trebuie sa astept sa se intample. Daca am asteptari inseamna ca acel ceva inca nu exista si atunci intervine mintea cu ratiunea ei, care pune sute si sute de intrebari.

FA CE SIMTI!

Uneori mi-e frica, ma gandesc cum o sa fie privite actiunile si vorbele mele. Deja mi s-a spus ca sunt cu adevarat nebuna, sa imi fac un control la psihiatru, am vedenii, cum pot sa cred in ceva ce nu se intampla, in ceva ireal, intr-o iluzie, in imagini, vorbe si fapte care realmente nu exista.

Cam asa arata dialogurile mele cu mine in ultimele doua saptamani.

De ce?

Se duce o batalie intre minte si inima. Ratiunea ca si un maestru egoist nu vrea sa-i permita discipolului sa se ridice mai presus decat el, ea simte concurenta, ea vrea sa fie mereu suprema. Minte sau Ego cum vrei sa ii spui, e un copil mic si rasfatat care spune mereu :VREAU, VREAU, VREAU.

Discipolul, sufletul, a stat in umbra multi ani, inchis intr-o biblioteca, citea si citea, megea la cursuri, isi facea temele, primea pedespe daca nu isi invata lectia, era plin de vina si culpa, frustrari si dezamagiri. Si cand incerca sa vorbeasca era pus la perete, nu era bine ce spunea, sa se duca si sa mai citeasca, e prost, nu are destule informatii.

De cele mai multe ori in viata mea am ascultat sfaturile parintesti si tot de cele mai multe ori ma intrebam in tacere de ce trebuie sa fac ce vor ei.

De cele mai multe ori invatam ce era predat la scoala si nu ce doream eu.

De cele mai multe ori ma imbracam seara si ziua cum cerea societatea nu cum ma simteam eu bine.

De cele mai multe ori mergeam unde mergea si grupul doar din simplul fapt ca era prea „dramatic” sa stau singura la cafea.

De cele mai multe ori ma prezentam ca fiind antisociala pentru ca asa era si prietena mea si mi se parea mie….”interesant”.(la fel de banal ca si cuvantul in sine)

De cele mai multe ori cand iubitul spunea DA si eu aprobam automat, desi sufletul meu urla NU, doar pentru a-l multumi.

De cele mai multe ori am tacut din gura doar pentru a nu supara pe cineva.

De cele mai multe ori nu imi spuneam parera in grup pentru ca automat era contrazisa, etichetata, eu iarasi alegeam prost, repetam greselile, trebuia sa ascult la ce mi se zicea, adica sa nu mai gandesc si sa fiu condusa de altii.

De ce atunci cand treci prin schimbari majore in viata ta simti ca vrei sa te intorci in zona ta de confort, la mama in brate, la fostul iubit, la fostele prietene, la fostele ganduri?

Ore in sir, zile la rand, ani care s-au scurs am fost invatata de altii cum si ce este mai bine pentru mine si nu conteaza ca aceia au fost familia, prietenii, tv, reviste, societate, oameni care veneau si plecau din viata mea repede. Ei mereu stiau ce era mai bine pentru mine. Cand discipolul se ridica in picioare si spunea ceva, era automat pus la zid, si atat de mult mi se repeta ca nu este bine pana incepeam si eu sa cred.

Am fost invatata ca noaptea se intampla lucruri rele, si asa mi-a fost frica sa stau in intuneric.

Am fost invatata ca iubirea vine automat la pachet cu suferinta, deschiderea inseamna vulnerabilitate si oamenii ma pot rani si atunci am ales sa-mi inchid sufletul.

Am fost invatata sa nu spun mereu ceea ce gandesc, s-ar putea sa supar pe cineva.

Am fost invatata sa nu cer ajutor, sa ma descurc singura mereu, pentru ca deranjez oamenii, atunci cand cer ajutor si ei isi vor face o obligatie la mine.

Mi s-a spus ca sunt grasa, am un fund mare si plin de grasimi, am inceput si eu sa cred asta si m-am privat singura de orgasme.

Daca pana la 24 de ani nu am un talent nu am cum sa-l dobandesc atunci, si pana acum o luna nu am pictat din acest motiv.

Am fost invatata sa nu sun barbatii, doar ei sa ma sune pe mine ca nu cumva sa deranjez si sa stau pe capul lor si nu ii sunam decat o data pe zi, ca nu cumva „sa deranjez” sau nu sunam cu zilele.

Am fost ateu pentru ca si prietena mea este.

Nu incercam lucruri noi din teama si frica ca nu cumva ceva infricosator sa fie dupa colt.

Ce am invatat eu de la mine in ultimele 2 luni?

Sa-mi linistesc mintea, sa trimit falsul maestru unde este locul lui, sa imi las discipolul sa experimenteze tot ce a invatat sau mai bine spus sa anulez tot ce a invatat si sa-si scrie el propria lui viata, minut cu minut, zi cu zi.

Ma iert. Ma iert pe mine pentru ca mi-am judecat aspru parintii, pentru ca am dat vina pe ei pentru esecurile mele. Ii iert pe ei. Ii inteleg, daca stiau alte metode, daca erau educati altfel, sigur o faceau si cu mine. Nu as schimba nimic din educatia oferita de ei pentru nimic in lume, daca nu traiam tot ce am trait pana acum astazi nu ajungeam sa gandesc asa. Astazi nu realizam ca doar eu sunt responsabila pentru tot ceea ce gandesc si fac.

Astazi nu eram in fata oglinzii goala, eu cu trupul meu si sufletul in maini. Iarta-ma suflet drag, nu am vrut sa te ranesc, nu am vrut sa te incui intr-o camera si sa uit de tine, am crezut ca tu imi faci rau, am crezut ca tu imi aduci lacrimile si suferinta, cand tu faci exact invers, imi aduci iubirea, pacea si linistea.

Daca eu vreau sa iubesc neconditionat, trebuie sa ma iubesc pe mine neconditionat. Imi iubesc fiecare centimetru de piele, imi iubesc fiecare gand, imi iubesc fiecare actiune, sunt create de mine si sunt constienta de asta. Si abia atunci cand am realizat ca eu sunt CEEA CE SUNT, am inceput sa ma inteleg si sa ma accept asa cum sunt.

Nu mai conteaza ca sunt facuta nebuna si ciudata, nu conteaza cati vin la mine sa imi vanda reteta fericirii, nu conteaza ca prietena mea spune ca nu este bine sa iubesc pe acel barbat, nu conteaza adevarurile altora. Eu aleg ce imi face mie bine, eu aleg in ce sa cred, eu aleg ce sa iubesc, eu aleg langa cine sa stau, eu aleg in fiecare minut si nu mai aleg cu mintea, aleg cu sufletul.

Alegand asa am trait clipe minunate in ultimele luni, nu vreau reteta nimanui, am reteta mea, si cand vad in fiecare zi ca ea da rezultate, cand sunt vizibile, palpabile, atunci aleg sa ma cred pe mine, aleg sa cred ceea ce eu creez si nimic altceva nu mai conteaza. Asta inseamna sa-ti pui in practica ceea ce citesti, ceea ce auzi de la altii.

Cand vreau raspunsuri pur si simplu imi aprind o lumanare, imi sting lumina din dormitor, ma intind pe pat, imi ascult respiratia, imi linistesc mintea, o golesc de toate gandurile, imi simt bataile inimii, si imi ofer singura raspunsuri la intrebari. Si partea cea mai interesanta urmeaza cand dupa cateva minute apar fizic, efectiv, acele raspunsuri.

Unii au numit-o Legea atractiei, altii divinitatea din noi, al saselea simt, intuitie, renuntarea la Ego, eliberare de trecut, tarit doar AICI Si ACUM, suflet, al treilea ochi. Tu o poti numi cum vrei tu, eu o numesc simplu: EU.

Iubito, bun venit acasa, mi-a fost atat de dor de tine.

Intreaba-te cine esti tu, renunta la haine, la masina, la casa, la prieteni, la iubit,la familie, la tot ce  ai fost invatata pana acum si intreaba-te sincer….CINE SUNT EU?

Asculta-ti vocea interioara, nu vocea mintii, iti vei da seama cand iti vorbeste, fii tu ceea ce vrei sa fii cu adevarat, lasa-te ghidata dupa ceea ce simti acum, nu dupa ce ai invatat, intoarce-te la tine, urla sufletul inchis in turn, vrea sa fie eliberat, indrazneste sa-i dai drumul. Crede in tine, in ceea ce simti tu cu adevarat, este adevarul tau, este calea ta si este cea mai buna, tu mergi pe ea, tu alegi cum vrei sa fii acum, tu te creezi pe tine exact cum vrei sa fii, da-ti voie sa fii cine vrei sa fii. Iarta-te in primul rand pe tine, pentru a-i putea ierta pe altii.

Accepta-te pe tine cum esti pentru a-i putea accepta si pe altii, atunci vei renunta la etichete si la judecata.

Daca tu te judeci, atragi oameni care judeca, daca tu te minti, atragi oameni care te mint, daca tu te mutilezi emotional, calai vei atrage in viata ta, daca tu te simti superioara fata de altii, vei atrage oameni care te trateaza cu superioritate.

Lumea este oglinda noastra, nu mai este un secret, e chiar in fata ta.

Alege sa schimbi ceea ce nu-ti place la tine, indrazenste sa incerci un drum nou, mereu este mai bun decat cel vechi, miracole vor avea loc in viata ta.

Fii ceea ce vrei sa fii si iubeste asta.

"Un copil poate oricand sa-l invete pe un adult trei lucruri: Cum sa fie multumit fara motiv, Cum sa nu stea locului niciodata si Cum sa ceara cu insistenta ceea ce isi doreste." Paulo Coelho

Vizionare placuta, frumoasa mea.

http://www.youtube.com/watch?v=lJDhNu3Shrs

Curaj si iubire,

Lavinia Nica