Theodule Ribot | Psiholog Psihoterapeut Psihiatru Coach | E-psiho.ro
Inregistrare
Autentificare
Inregistreaza-te
ca Specialist si promoveaza-ti articolele, evenimentele sau joburile
Pagina de facebook e-psiho Pagina de google plus e-psiho Canalul de twitter e-psiho Canalul de youtube e-psiho Feed RSS e-psiho Adaugare la bookmark e-psiho Adaugare ca motor de cautare e-psiho
Newsletter
Processing

Theodule Ribot

Stările morbide ale atenţiei

Stările morbide ale atenţiei

  Limbajul curent opune atenţia stării de "distracţie". Numim "distraţi"oamenii a căror inteligenţă este incapabilă să se fixeze într-un mod cât de cât stabil, oameni care trec fără încetare de la o idee la alta, care sunt la cheremul schimbărilor celor mai fugitive ale dispoziţiei lor sau ale evenimentelor cele mai insignifiante din ambianţă. Este o stare perpetuă de mobilitate şi împrăştiere, aflată la antipodul atenţiei. Termenul de "distracţie" se aplică însă şi unor cazuri cu totul diferite. Oamenii absorbiţi de o idee sunt distraşi. Par incapabili de atenţie tocmai pentru că sunt extrem de atenţi. Există exemple de savanţi celebri prin distracţia lor.Cazurile patologice ale atentiei se îndreaptă în două direcţii:

Atenţia si patologia ei

Atenţia si patologia ei

Renumitul psiholog francez Theodule Ribot fundamentează şi justifică faptul că există două tipuri de atenţie, cu totul distincte: una spontană, naturală, cealaltă voluntară, artificială. Cea dintâi formă , neglijată de majoritatea psihologilor, este forma naturală, primitivă, veritabilă a atenţiei. Cea de-a doua este un rezultat al educaţiei, al antrenamentului. Th. Ribot susţine că atenţia spontană este singura care există atât timp cât educaţia nu intră în acţiune. Atentia este un dar al naturii, repartizată inegal de la un individ la altul. Puternică sau slabă, are drept cauză stările afective. Omul, ca animal, nu dă atenţie în mod spontan decât lucrurilor care îl interesează, îl ating, îi produc o stare placută, neplacută ori mixtă. Natura atenţiei spontane la o persoană relevă caracterul acesteia sau cel puţin tendinţele sale fundamentale. Ne arată dacă avem de-a face cu un spirit frivol, banal, marginit, deschis, profund. Ribot dă exemplul unei portărese care în mod spontan dă atenţie bârfelor; pictorul este atras de un frumos răsărit de soare; geologului îi atrag atenţia nişte roci în care omul obişnuit nu vede decât nişte pietre.