Limbajul curent opune atenţia stării de "distracţie". Numim "distraţi"oamenii a căror inteligenţă este incapabilă să se fixeze într-un mod cât de cât stabil, oameni care trec fără încetare de la o idee la alta, care sunt la cheremul schimbărilor celor mai fugitive ale dispoziţiei lor sau ale evenimentelor cele mai insignifiante din ambianţă. Este o stare perpetuă de mobilitate şi împrăştiere, aflată la antipodul atenţiei. Termenul de "distracţie" se aplică însă şi unor cazuri cu totul diferite. Oamenii absorbiţi de o idee sunt distraşi. Par incapabili de atenţie tocmai pentru că sunt extrem de atenţi. Există exemple de savanţi celebri prin distracţia lor.Cazurile patologice ale atentiei se îndreaptă în două direcţii: