Psiholog Psihoterapeut Psihiatru Coach - E-psiho.ro
Inregistrare
Autentificare
Inregistreaza-te
ca Specialist si promoveaza-ti articolele, evenimentele sau joburile
Pagina de facebook e-psiho Pagina de google plus e-psiho Canalul de twitter e-psiho Canalul de youtube e-psiho Feed RSS e-psiho Adaugare la bookmark e-psiho Adaugare ca motor de cautare e-psiho
Newsletter
Processing

Experienţele sau bunurile materiale ne fac mai fericiti?

Experienţele sau bunurile materiale ne fac mai fericiti?

experiente sau bunuri

Ar trebui să-mi cheltuiesc banii pe un concediu sau un calculator nou? Ma va face fericit o experienta sau un obiect? Un nou studiu in „Journal of Consumer Research” spune că depinde de diverşi factori, inclusiv cat de materialista este persoana.

Chiar dacă înţelepciunea convenţională spune ca se alege vacanta, autorii Leonardo NICOLAO, Julie R. Irwin (ambele de la Universitatea din Austin, Texas), şi Joseph K. Goodman (Washington University, St Louis) spun că răspunsul este mai complicată decât se credea anterior.

“Citindu-i pe David Hume, pe Scitovsky Tibor şi pe multi altii, sentimentul a fost ca persoanele vor fi mai fericite în cazul în care acestea isi cheltuiesc banii pe experienţe (teatru, concerte şi vacante), spre deosebire de achiziţii de materiale (autoturisme de lux, case mari şi de gadget-uri) “scriu autori.

Autorii spun ca acesta opinie este valabila pentru achiziţii, care au iesit bine – cu impact pozitiv. Dar când vine vorba de achiziţii negative (o canapea dezamagitoare, o vacanta nereusita), cercetarea lor indică faptul că experienţele aduc mai multa nefericire decat bunuri materiale. “Cu alte cuvinte, noi aratam ca recomandarea ar trebui să includă un avertisment: Achiziţiile care scad fericirea sunt mai puţin dăunătoare, atunci când sunt achiziţii de materiale, decât atunci când acestea sunt experiente”, explica autorii. .

De ce barfim?

De ce barfim?

Vreau sa aflam impreuna de ce barfesc oamenii…si daca femeile barfesc mai mult decat barbatii?

Toti oamenii ajung la un moment dat sa faca lucrul asta mai putin ornorabil. De ce?!? O explicatie la indemana, convenabila si care ne-ar scoate cumva fata la lumina ar fi ca folosim barfa ca pe o supapa, atunci cand nu mai putem controla frustrarile si furiile interioare. Si ne lamentam si ii criticam pe ceilalti cand de fapt neputiinta si nestiinta noastra ne nemultumeste. Atata timp cat nu ranim ireversibil pe cineva, cand nu provocam o drama, cand nu facem un mare rau cuiva, mai treaca mearga. Dar cum putem stii asta cu siguranta atunci cand deschidem gura si varsam vrute si nevrute?!? 

Cum putem stii ca persoana sau persoanele atinse vor fi capabile sa treaca cu vederea, sa uite si sa ierte asa ceva?!? Nu putem. Si cu toate astea, daca se mai iveste ocazia, mai tragem o barfa; ca ce mai conteaza una in plus pe langa toate celelalte?! Barfim pe altii ca sa distragem atentia de la noi. Se pare ca atunci cand avem o pro blema suntem mai predispusi sa fim binevoitori si sfatosi cu altii; nimic ironic aici, pentru ca atragand atentia asupra problemelor altora nu facem decat sa ne detasam si sa le consideram pe ale noastre mai mici si, deci, mai usor de rezolvat.

Dependenta afectiva

Dependenta afectiva

DEPENDENŢA AFECTIVĂ De cele mai multe ori, înlocuim o dependenţă cu alta. Înlocuim alcoolul cu ţigările, dulciurile cu shoppingul, relaţiile amoroase cu privitul compulsiv la televizor. Ce ne face să devenim dependenţi?

Problema fotografiei

Problema fotografiei

“- Mi-a spus tata ca unica fiica a celei din fotografie este sora unicei fiice a mamei mamei mele…” Cine este in fotografie… ?!

Categorii: 

Bromance - Eu, el şi prietenul lui

Bromance - Eu, el şi prietenul lui

Eu, el şi prietenul lui

Sincer vorbind, nu- mi convine acest triunghi. Dar normalitatea în dimensiune antropologică ar putea fi condiţionată de integritatea triunghiului socio- afectiv (sociometric), triunghi în care, în cadrul relaţiei cu obiectul dorit, copilul se raportează la mamă. De ce relatie in triunghi si nu relatie duală? Am putea să apelam la mit? Exemplul miturilor, desigur, al regularizărilor pe care ele le practică asupra comportamentului şi asupra comunicării, modul lor de conceptualizare a unei experienţe concrete, sunt tot atâtea analogii cu fenomene specifice comunităţii noastre. Asupra acestui fapt au intervenit şi anumite prejudecăţi. Oare care sunt atitudinile pe care le atribuim acestor triunghiuri să zicem aşa, amoroase?