Potrivit Legii nr. 217 din 22 mai 2003, violenţa în familie reprezintă orice acţiune fizică sau verbală săvârşită cu intenţie de către un membru al aceleiaşi familii care provoacă o suferinţă fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material.
Constituie, de asemenea, violenţă în familie împiedicarea femeii de a-şi exercita drepturile şi libertăţile fundamentale.
Prin membru de familie se înţelege:
a) soţul;
b) ruda apropiată, astfel cum este definită de art. 149 Cod penal
- adolescenţii şi descendenţii:
- fraţii şi surorile şi copiii acestora;
- persoanele devenite prin înfiere, potrivit legii.
Tipuri de violenţă:
- violenţa fizică activă – prin care se provoacă celuilalt membru de familie o serie de vătămări (lovirea cu pumnul sau piciorul, bătaie);
- violenţa fizică pasivă – impune victimei izolare, inclusiv refuzul de a-şi vizita copiii;
- violenţa psihologică activă – reprezintă agresiuni verbale periodice la adresa victimei;
- violenţă psihologică privind oprirea accesului la bani;
- violenţa sexuală – forţarea la activitate sexuală nedorită.
Cauzele violenţei în familie sunt de ordin social, economic, politic, individual
- social – înrădăcinarea tradiţiei potrivit căreia “bărbatul este capul familiei” şi el decide în toate problemele legate de aceasta, la care se adaugă obiceiul educaţiei copilului “prin bătaie”;
Comentarii recente