Deşi volumul accidentelor de muncă în activităţile cu profil energetic a scăzut în ultima vreme, datorită măsurilor luate atât în ceea ce priveşte factorul maşină, cât şi în ceea ce priveşte factorul uman, acestuia din urmă atribuindu-i-se de regulă majoritatea cauzelor de accident, riscul de accidentare în sectorul energetic rămâne totuşi prezent. Este cunoscut faptul că energia electrică constituie un produs periculos, în sensul că orice atingere directă a organismului uman cu aceasta, provoacă o serie întreagă de efecte nocive, culminând cu arsurile foarte grave şi cu pierderea vieţii.

În sectorul energetic se mai pot produce însă şi alte forme de accident: loviri, căderi de la înălţime, manevre necorespunzătoare, striviri, arsuri, explozii, opăriri, etc. Dacă pe şantierele de construcţii montaj electric sunt posibile toate aceste forme de accidentare cu consecinţe variate asupra sănătăţii şi capacităţii de muncă asupra lucrătorului, în întreprinderile de producere, transport şi distribuţie a energiei electrice (electrocentrale şi reţele) rămâne specific accidentul prin electrocutare. Acesta se situează pe locul al treilea în ierarhia naturii accidentelor de muncă, după “loviri” şi “căderi de la înălţime”.
În ceea ce priveşte factorii de conjunctură, calitatea operatorului uman rămâne indiscutabil foarte importantă în securitatea şi autosecuritatea muncii energeticienilor. Ne referim atât la bagajul aptitudinal al muncitorului, cât şi la condiţiile de muncă de multe ori dificile prin gradul înalt de operativitate, rezistentă la efort prelungit fizic şi psihic reclamat de situaţiile de incident şi avarie specifice, la care operatorul uman trebuie să dea replici comportamentale rapide şi corecte.
Mai precumpăneşte însă şi calitatea unor utilaje, a unor echipamente, nerespectarea prevederilor ergonomice în proiectarea şi construirea acestora, organizarea defectuoasă a căilor de acces la diferitele instalaţii şi aparate de măsura, a activităţilor de supraveghere şi control care nu sunt întotdeauna adaptate la capacităţile senzorio-perceptuale ale omului.
Este de reţinut şi importanţa experienţei în muncile energetice şi în general a specificului fiecărei perioade de vârstă. În sectorul energetic, accidentele din cauze umane cele mai numeroase se produc la vârste tinere, 21-30 ani, printre absolvenţii de şcoli profesionale şi mai ales printre muncitorii calificaţi pe locul de muncă.
Cauzele acestor accidente sunt: starea de oboseală accentuată, ineficienţa instruirii de protecţia muncii şi a metodelor de conştientizare a riscului de accident, lipsa de experienţă, indisciplina la locul de muncă, neglijarea deliberată a riscului, deficientţele senzoriale.

Citeste mai mult:

Psihologia şi studiul accidentelor de munca
Accidentele de muncă în siderurgie
Accidente de muncă în industria chimică
Accidentele în transporturile feroviare
Accidentele în transporturile auto
Accidentele în aviaţie

Acest articol nu poate fi preluat fara acordul nostru.