Apeleaza acum la serviciul de Consiliere Online!!!

• Am absolvit Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei la Universitatea Bucuresti. Apoi o scoala de Formare in Consiliere si Psihoterapie Experientiala in cadrul SPER.
• Am practicat yoga, Reiki si Ho’oponopono si sunt preocupata de metodele subtile de vindecare a fiintei, de spiritualitate si de transcenderea limitelor
• Ca formare profesionala sunt psiholog, insa ca mod de viata sunt mai degraba un filozof; de la o varsta foarte mica sunt preocupata de cunoastere, de a intelege oamenii, dinamica vietii, sensul ei, legile universale. Citesc, observ, intreb, cercetez, analizez, experimentez, fac corelatii, trag concluzii, si apoi impartasesc cu ceilalti
• Ceea ce ma intereseaza cel mai mult, este ca prin tot ceea ce fac si sunt,  sa contribui la evolutia oamenilor din jurul meu, stimulandu-i sa faca pasi spre echilibru si armonie interioara

Fereastra spre oameni

Cum s-a nascut pasiunea mea pentru oameni? Nu as putea sa spun, pentru ca nu am fost prezenta la nasterea ei, nu ma nascusem inca. Asta pentru ca pasiunea m-a plamadit pe mine. Este ceva cu care si din care am venit. Ea m-a crescut, m-a format si m-a modelat. Si o face inca.

Si mi-am dat seama de asta cand mi-am amintit de Fereastra. De cand eram foarte mica aveam o pasiunea deosebita sa ma uit pe geam. Ma suiam pe pervazul ferestrei si stateam minute in sir si poate chiar ore, sa privesc oamenii. Ma intrebam mereu ce fac, ce simt, ce gandesc　; unde se duc, de unde vin, despre ce vorbesc, ce fel de relatie au cu persoana cu care dialogheaza. Cautam tot felul de indicii pe baza carora sa le construiesc povestea. O sacosa incarcata, o haina sub brat, o unealta, o spanceana ridicata, o frunte incruntata, un zambet fugar sau tacerea… Fereastra mea dadea spre o statie de autobuz si asta imi dadea ocazia sa vad tot felul de oameni. Singuri, in gurpuri, tristi sau veseli, tacuti sau vorbareti, in trecere…sau doar in asteptarea trecerii timpului.

Deci pasiunea pentru oameni era deja acolo si fascinatia pentru acestia m-a tinut lipita de Fereastra pana prin clasa a 8-a. Apoi ea a capatat alta forma. In primul rand a devenit constienta. Atunci m-am decis sa fac Psihologie si am inceput sa citesc, sa cercetez, sa experimentez si sa observ constient.

Pana pe la 14 ani, daca imi cereai sa ma descriu, gaseam niste atribute inocente　: vesela, vorbareata, sincera, etc. Apoi, foarte multa vreme toate atributele mi s-au parut nepotrivite si mai ales, inconsistente, si cel mai bine simteam ca ma descrie urmatoarea afirmatie　: Singurul lucru constant in viata mea este schimbarea. Insa, a trecut mai mult de un deceniu de-atunci si imi dau seama ca schimbarea face parte de fapt dintr-o constanta-umbrela　: «preocuparea pentru evolutie　» Evolutia mea si a celorlalti si tot ceea ce inglobeaza ea　: psihologie, dezvoltare personala, crestere spirituala, cunoastere, transcenderea limitelor, libertate, intelepciune, fericire. Iar Fereastra a fost metafora reala, palpabila care mi-a indicat directia si mi-a cultivat deschiderea. A fost prima care m-a invatat, fara sa-mi dau seama, sa stapanesc deschiderea….a mea…si a celorlalti.

Si iata-ma acum aici, cand pasiunea a devenit meserie.