Psihologul Abraham Maslow – teoria ierarhiei nevoilor umane
Psihologul Abraham Maslow – teoria ierarhiei nevoilor umane
Abraham Maslow
(n. 1 aprilie 1908; d. 8 iunie 1970) a fost un psiholog umanist american. Este cunoscut astăzi pentru propunerea sa privind bazele teoriei ierarhiei nevoilor umane.
Viata:
S-a născut în Brooklyn, New York, ca primul copil al unei familii de evrei emigranţi din Rusia. La insistenţele părinţilor, Abraham a studiat trei semestre dreptul la City College of New York, după care s-a transferat la Cornell University, ca mai apoi să revină la CCNY. După ce s-a căsătorit cu verişoara sa primară Bertha Goodman, s-a mutat în Wisconsin pentru a studia la University of Wisconsin de unde, în cele din urmă, şi-a căpătat doctoratul (1934) în psihologie. In Wisconsin, Maslow a studiat alături de Harry Harlow, şi mai apoi a revenit la New York pentru a lucra cu E. L. Thorndike la Columbia University.
Profesorul Maslow a început să predea ca titular la Brooklyn College. In aceasta perioadă a întâlnit mulţi psihologi europeni, printre care Alfred Adler şi Erich Fromm. In 1951, Maslow a devenit şeful catedrei de psihologie la Brandeis University, de unde şi-a început activitatea de cercetare teoretică. Acolo l-a întalnit pe Kurt Goldstein, care i-a sugerat ideea de auto-actualizare.
S-a retras în California (1970), unde la vârsta de 62 ani, a murit în urma unei afecţiuni a inimii.
Munca:
Principala lui contribuţie în psihologie a fost în problema ierarhizării nevoilor umane. Având o abordare umanistă, Maslow observă că fiinţele umane nu sunt împinse sau atrase numai de forţe mecanice, ci mai degrabă de stimuli, obiceiuri sau impulsuri instinctive necunoscute. Astfel, el susţine că fiinţele umane sunt motivate de anumite nevoi nesatisfăcute, ṣi că nevoile situate pe treptele inferioare ale piramidei trebuie satisfăcute înainte de a se putea ajunge la cele superioare.
Una din diferenţele esenţiale faţă de ceilalţi doi capi ai psihologiei acelor vremuri (Freud şi B.F. Skinner), a fost interesul mai degrabă scăzut al lui Maslow faţă de oamenii bolnavi mintal sau nebuni, şi orientat către persoane pe care le cataloga drept complet “funcţionale”, cu personalitate “sănătoasă” (sau mai bine zis auto-actualizantă), cum ar fi Einstein, Lincoln, Jefferson, Schweitzer, Jane Addams, Eleanor Roosevelt, Frederick Douglas.
Ierarhia:
Deşi toate nevoile sunt instinctive, nu toate sunt la fel de puternice. Astfel, nevoile cele mai puternice au fost aşezate la baza piramidei trebuinţelor. Cu cât o nevoie urca spre vârful piramidei, cu atât este mai slabă şi specifică individului respectiv. Se observă astfel că nevoile primare sunt comune atât tuturor oamenilor cât şi animalelor. Ele includ necesităţile fiziologice (cum ar fi cele biologice ca hrana, apa, aerul, igiena), somnul, sexul şi o temperatura relativ constantă a corpului.
Odată ce individul îşi satisface acest nivel de necesităţi, se poate concentra pe nevoile de siguranţă. Acestea au de a face cu stabilitatea şi consistenţa într-o lume relativ haotică. Ele ţin mai mult de integritatea fizică, cum ar fi securitatea casei şi a familiei. În unele cazuri, nevoia de siguranţă motivează unii indivizi sa devină religioşi, religia oferindu-le confortul unei promisiuni de siguranţă printr-un loc paradisiac. Nevoile de siguranţă sunt cruciale pentru copii.
Urmează apoi nevoia de iubire şi apartenenţă. In acest nivel se includ nevoia de prietenie, familie, apartenenţă la un grup, sau de implicare într-o relaţie intima non-sexuală.
La nivelul patru sunt nevoile de stimă. Acestea cuprind atât recunoaşterea venită din partea altor indivizi (care rezulta în sentimente de putere, prestigiu, acceptare, etc) cât şi din respectul de sine, ce creează sentimentul de încredere, adecvare, competenţă. Nesatisfacerea nevoilor de stimă rezulta în descurajare, şi pe termen lung în complexe de inferioritate. O nevoie pronunţată de acest fel (de exemplu nevoia pentru admiraţie) are la bază nesatisfacerea unor nevoi care stau în vârful piramidei, cele de auto-actualizare estetică.
Nevoile de auto-actualizare vin din plăcerea instinctivă a omului de a fructifica la maximum capacităţile proprii, pentru a deveni din ce în ce mai bun. In eseul The Farther Reaches of Human Nature, Maslow scrie că oamenii care au atins starea de auto-actualizare intră adesea într-o stare de transcendenţă, în care devin conştienţi nu doar de potenţialul lor personal, ci şi de întreg potenţialul speciei umane. Deşi aceşti indivizi trăiesc adesea o bucurie extatică, simt totodată şi o tristeţe cosmică.
Pe primele patru nivele ale piramidei sunt nevoile asa-zise “deficiente”: o persoana nu simte nimic special dacă acestea sunt satisfăcute, dar simte un disconfort când nu sunt satisfăcute. Dincolo de aceste nevoi, următoarele mai sunt numite de “creştere”. Acestea nu dispar când sunt satisfăcute, în schimb, motivează individul în continuare.
În 1970 Maslow a publicat o revizie a piramidei din 1954, situând în vârful acesteia nevoile cognitive (de a cunoaşte, de a înţelege şi de a explora) şi pe cele estetice (pentru frumuseţe, ordine, simetrie). Cu toate acestea, nu toate versiunile piramidei sale includ ultimele 2 nivele. Maslow a teoretizat că nevoile cognitive nesatisfacute se transformă în nevoi neurotice (non-productive, care perpetuează un stil de viaţă nesănătos). De exemplu, copiii ale căror nevoi de siguranţă nu sunt satisfăcute adecvat pot deveni adulţi care pun deoparte bani sau diferite posesiuni.
Maslow crede că singurul motiv pentru care oamenii nu se miṣca în direcţia auto-actualizării este din cauza obstacolelor puse în calea lor de societate, mai ales printr-o educaţie deficitară ce nu poate schimba o persoană cu o slabă pregătire pentru viaţă într-o persoană cu o abordare pozitivă. Maslow e de părere că educatorii ar trebui sa fie răspunzători de potenţialul pe care îl are un individ pentru a ajunge la auto-actualizare în felul său.
Critică:
Lui Maslow i-a fost pusă la îndoială rigurozitatea ştiinţifică asupra studiului său despre personalitate. Mulţi cercetători cred că, deşi importantă, munca sa este bazată doar pe studii de caz, şi acuză lipsa lucrului experimental in problema auto-actualizării.
Sursa: http://ro.wikipedia.org/
Adaugă comentariu nou